Se încarcă pagina ...

Femeia-oglindă

Data publicarii: 07.09.2011 00:01:00

 

Războiul dintre sexe a început, probabil, o data cu apariţia sexelor. Mai exact, o dată cu descoperirea identităţii aferente sexului. Fiecare dintre cei doi “locatari” ai unui destin comun, adica femeia şi bărbatul, a considerat că el este mai, foarte, cel mai, aşa că merită supremaţia contextului.

 

Extinsă la scara socială, această supremaţie s-a numit, de a lungul timpului, mai întîi matriarhat, apoi patriarhat. Nu ştim cum era în matriarhat, pentru că nu există documente scrise de pe vremea aceea (poate a fost o simplă confuzie a istoricilor), dar putem să ne facem o idee analizând ceea ce se întâmplă în propriile noastre familii: cine cântă, când cântă, cum cântă şi, mai ales, cât cântă. Referirea este, bineînteles, la alternativa cocoş-găină.

 

Contrariile sunt, prin definiţie, în război etern. Dar, tot prin definiţie, contrariile se atrag. Civilizaţia orientală a sesizat această dialectică şi a extins-o la scară cosmică, decretînd că universul e guvernat de două principii fundamentale, opuse şi complementare: principiul masculin yang, şi principiul feminin yin. Tandemul taotist al armoniei universale, yin-yang, are corespondenţe, e drept, peiorative, dar deosebit de plastice, în civilizaţia populară românească, prin expresii ca: “sacul şi peticul”, “tusea şi junghiul”, “oala şi capacul”, “la aşa cap, aşa căciulă” etc.

 

În societatea modernă de tip european, care este patriarhală şi politizată până în măduva infrastructurilor, bărbatul reprezintă “legislativul”, iar femeia “executivul”. Adică, în subtext, bărbatul este chipul, iar femeia - oglinda în care se reflectă acest chip. Analogie oarecum paradoxală, în condiţiile în care se ştie cine, la propriu, se priveşte mai mult în oglindă…

 

Şi totuşi, femeia-oglindă este o expresie perfect funcţională şi câtuşi de puţin denigratoare a condiţiei femeii în societatea contemporană. Chiar dacă induce ideea că femeia e ca luna, adică nu are lumină proprie. Ceea ce, în fond, aşa este… Într-un cuplu veritabil şi exemplar, femeia este realmente oglinda bărbatului, reflexul lui în societate şi în lume, imaginea lui într-un sistem în care “imaginea contează”. O femeie care simte valoarea bărbatului de lângă ea se subordonează acestei valori, pe care o serveşte până la sacrificiu, până la renunţarea de sine. Dar, atenţie! Femeia aceasta se subordonează unui bărbat care, la rândul lui, este deja sclavul unei idei, al unei cauze sau al unui principiu mai presus de el însuşi. Deci unui bărbat care are măreţia umilinţei supreme.

 

Într o ordine a ierarhiilor valorice, primii care se situează după genii sunt cei care le sesizează genialitatea. Femeia-oglindă are calitatea de a percepe geniul bărbatului şi de a-l reflecta. Bărbaţii sunt lipsiţi, în general, de o asemenea funcţie “reflectorizantă” şi aceasta este principalul lor handicap. Aşa cum, în general, femeia nu are lumină proprie, în afară de propria ei frumuseţe.
Vulgarizînd la maximum conceptul, am mai putea spune, o dată cu Doru Octavian Dumitru, că, pentru bărbatul grăbit, femeia oglindă prezintă un mare avantaj: poate fi aburită uşor.

 

Din volumul „DE CE URÂM FEMEILE?, Editura Ştefan, Tel. 021-223.26.60
E-mail:
stand2001@cartea-ta.ro
 

 

Afisari: 1663
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Sep, Thu 08, 2011 / 21:25)
oglinda
.
.
.



cer aburit
.
.
.
:)
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter