Se încarcă pagina ...

Cele 7 idei esentiale ale profesorului Dulcan

Data publicarii: 29.03.2017 23:27:00

 

Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin Dulcan este un reputat specialist în neurologie È™i psihiatrie, membru al unor societăÈ›i È™tiinÈ›ifice naÈ›ionale È™i internaÈ›ionale precum Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, OrganizaÈ›ia InternaÈ›ională de Cercetare a Creierului.

 

Este, de asemenea, È™i preÈ™edinte al SocietăÈ›ii Române de Acupunctură. Explozia prestigiului profesorului Dulcan a fost marcat de lucrarea sa „InteligenÈ›a materiei”, publicată în România sub o formă cenzurată în perioada comunistă (1981), dar republicată integral È™i cu adăugiri după RevoluÈ›ia din 1989. Cartea a fost distinsă, în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filosofie „Vasile Conta”.

 

Dumitru Constantin Dulcanl susÈ›ine că sistemul nervos nu este singura structură capabilă de a prelucra informaÈ›ie la nivelul organismelor vii È™i admite existenÈ›a, la nivelul tuturor celulelor, a unei structuri care suplineÈ™te funcÈ›ia sistemului nervos. Opiniile sale s-au alăturat celor ale cercetătorului american Bruce Lipton (specialist în biologie celulară, autorul best-seller-ului „Biologia credinÈ›ei”) care, bazându-se pe observaÈ›ii È™i studii îndelungate, a postulat existenÈ›a inteligenÈ›ei celulelor.

 

Profesorul Dulcan È™i-a sintetizat concluziile È™tiinÈ›ifice în 7 idei esenÈ›iale:

 

 

 

1. Există o inteligenţă la toate nivelurile de manifestare a materiei, începând de la particulele subatomice din vidul cuantic, până la fiziologia creierului uman. Ceea ce numim instincte la lumea fără limbaj articulat nu sunt decât tezaurizări de inteligenţă, sau programe inteligente. Sunt garanţii pe care specia şi le ia pentru a-şi îndeplini propria sa finalitate – autoconservarea şi reproducerea.

 

2. Astăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirmă cu certitudine că lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare şi viaţă nu e accidentală pe pământ, aşa cum spun manualele de biologie. Ba, mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment.

La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călugări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozitive - empatie, respect, admiraţie etc. - se activează o arie din lobul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor negative activează o arie din lobul frontal drept. În consecinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selecţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o conştiinţa care face această triere, iar ea se supune, la rândul ei, unei legi morale, altfel cum ar face-o?

 

3. Deci, legea lui Dumnezeu este legea Binelui. Dar poate argumentul acesta nu e suficient ca să înţelegeţi de ce universul e construit pe tiparul Binelui. Vă dau alt exemplu, la nivel de chimie: gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină în corp un viraj spre aciditate (care înseamnă îmbătrânire, boală, degenerescenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un PH alcalin, care se traduce prin longevitate şi vitalitate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa între bine şi rău. S-a luat o proba de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monitorizată prin mijloace de laborator.

Asupra individului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise premisele sănătăţii şi bolii.

 

4. Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi dorinţa de răzbunare, la care se adaugă frică şi stresul generat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseamnă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă, lângă cuşcă unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celulă moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epocile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Ştiaţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism.

 

5. Sentimentului de iubire, de agape, implicată la nivel de Creaţie, i se acordă un cu totul alt sens decât acela al atracţiei fizice. Este bunăvoinţa, generozitatea, acceptarea, compasiunea, învăluirea întregii creaţii în căldura inimii, conştiinţa că suntem cu toţii fraţi, fii ai aceleiaşi Surse, fragmente de lumină desprinse din Marea Fiinţă de Lumina.

 

6. Am demonstrat, sper, suficient, în lucrarea „În căutarea sensului pierdut” (Ed. Eikon, 2008), că în fiecare clipă din existenţa noastră, când emitem un gând, implicit, fără să vrem, noi creăm, facem sau desfacem ceva, dăm un impuls ordinii din Univers sau, dimpotrivă, dezordinii, haosului, în funcţie de ceea ce gândim. Iată de unde vine marea noastră responsabilitate, mai întâi faţă de noi înşine, apoi faţă de semenii noştri, faţă de natură, faţă de planetă, faţă de Univers şi Dumnezeu. (Fragmente din volumul recent apărut „Mintea de dincolo. Sinteză şi semnificaţia experienţelor morţii clinice”).

 

7. Omul ar trebui să evite în primul rând depresia, apoi stresul, iritarea şi mânia. Da, mânia distruge foarte mulţi neuroni şi pune sistemul imunitar în dificultate. În momentul în care noi suferim un stres, ne înfuriem sau suntem trişti, apărarea organismului nostru, prin faptul că sistemul imunitar devine deficitar, este inhibat de starea asta de depsresie sau stres şi noi rămânem vulnerabili la boli.

De aceea este important să avem o stare optimistă. Optimismul, speranţa sunt extrem de importante pentru fiinţa umană, indiferent de ce întreprindem: că vrem să slăbim, să ne simiÈ›im bine, să învăţăm, să fim fericiţi. Este extrem de important să fim optimişti.

 

Sursă: Dumitruconstantindulcan.ro

 

 

 

Afisari: 1175
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter