Oricât ar părea de inadmisibilă şi de jenantă această idee, ea exprimă o realitate curentă. Legea hărţurii sexuale nu ia în considerare aspectul - să zicem! – al hărţuirii unui profesor de către o elevă sau al unui familist serios de către fiica prietenului său. Cazurile însă există, iar plătitorii de oale sparte sunt, fără excepţie, victimele. Nu e cazul să le luăm apărarea, pentru că prostia, domnia şi slăbiciunea se plătesc. Sunt însă situaţii care merită o evaluare juridică mai atentă.

O asemenea situaţie a fost prezentată, acum câţiva ani, în presă. Comprimată în câteva cuvinte, povestea derulează o relaţie de dragoste (cu componenta ei sexuală, evident) între un bărbat de 33 de ani şi o fată de 10 ani. Când află vârsta iubitei sale, bărbatul se sperie şi vrea să se retragă din relaţie. Fata, care se îndrăgostise de el, îl ameninţă că îl reclamă la poliţie pentru corupţie de minori. Cazul devine public şi ajunge în instanţă. Un alt bărbat (cel care o violase pe fetiţă când aceasta avea... 5 ani) ajunge la închisoare reclamat de propria soţie; cel închis divulgă actuala relaţie a fetei şi, astfel, iubitul minorei este la rîndul lui condamnat. Între timp fata declarase că nu fusese nici violată, nici sedusă de acesta şi că îl iubeşte. Cazul, judecat la Timişoara, a ajuns, prin recurs, la Tribunalul Suprem.
 

Cum spuneam, în România, ca de altfel peste tot în lume, există un decalaj flagrant între realitate şi legile care reglementează problema hărţuirii sexuale. Literatura a luat o întotdeauna înaintea justiţiei şi şi a asumat riscul abordării tranşante a problemei. Romanul ”Lolita” al lui Vladimir Nabokov a stârnit, la apariţie, un scandal imens în Statele Unite. Mircea Eliade a sesizat şi el aspectul cu pricina şi, în „Domnişoara Crisitna”, relata despre hărţuirea sexuală a eroului adult de către Simina, o fată prenubilă din punct de vedere al vârstei cronologice, dar femeie în toată firea prin constituţie, comportament şi vârsta biologică. Nu este exclus ca la baza acestei poveşti să fi fost, ca şi în cazul lui Nabokov, o experienţă trăită.
 

Revenind la zilele noastre, nu e nevoie să fii specialist ca să observi că hărţuirea sexuala a adulţilor de către minore e condamnată de justiţie, dar încurajată de unele infrastructuri sociale, cum ar fi show biz-ul şi modellingul. În privinţa celui dintâi este aproape un truism, o platitudine, să spui că fete de 12, 13, 14 ani se îmbracă (a se citi dezbracă) asemenea unor femei fatale de 30 de ani. În modeling, pentru a avea cu adevarat şanse, fetele trebuie „racolate” şi pregătite de la 12-13 ani. Şi într un caz, şi în altul, mesajul transmis „consumatorului” de produs are o încărcătură preponderent sexuală. Este, mai exact, o invitaţie perversă, adresată bărbaţilor cu disponibilităţi financiare.
 

Se pare însă că aceste aspecte nu constituie cauza, ci efectul unei realităţi. Ele răspund, cu alte cuvinte, unei comenzi sociale. Iar comanda socială este: cât mai mult sex. Infrastructurile de care aminteam (respectiv showbiz-ul şi modelingul) oferă ce li se cere, sub forma a ceea ce am putea denumi, metaforic, prostituţie virtuală. Oferta stimulează rafinamentul şi perversitatea cererii, ofertantul răspunde, clientul supralicitează şi, uite aşa, ajungi să nu mai ştii ce a fost la început: oul sau găina? Cererea sau oferta?

Cât priveşte hărţuirea obişnuită a adultului de către minore, ea se manifestă într-o varietate impresionantă de forme, de la cele mai agresive (provocare directă, ameninţări, şantaj, telefoane la miez de noapte etc.) până la cele mai subtile: ocheade, suspine, leşinuri, impresionarea „victimei” prin drame inventate, metoda picioarelor încrucişate (sau „tehnica Sharon Stone”, copiata din filmul „Basic Instinct”) etc. Un adevărat asediu sexual, la care bietul adult trebuie să reziste cu stoicism, că de-aia e adult, să reziste! Cineva, urmărind pe stradă legiunile de picioare (dezvelite până aproape de timbrul ce ţinea loc de chiloţei) şi turmele de miei ale sânilor eretici zbenguindu-se fără sutien pe pieptul domnişoarelor minore, a exclamat dramatic, înăbuşindu şi un oftat şi un regret: „La femei majoratul ar trebui să înceapă la 14 ani”. Era un adult trecut de 40 de ani, o victimă sigură a inocentelor perverse.

Din volumul „DE CE URÂM FEMEILE?, Editura Ştefan, 2011
Tel. 021-223.26.60
E-mail: stand2001@cartea-ta.ro