MAI MISOGINE DECÂT BĂRBAŢII

Nu este o ironie, este o realitate. Dincolo de aparenţa relaţiei vânător-vânat în care primul este bărbatul, iar celălalt femeia, lucrurile stau în realitate invers: femeia este vânătorul, iar bărbatul victima. De cele mai multe ori la figurat, dar şi la propriu, în unele cazuri. Există un stereotip social care se transmite din generaţie în generaţie: bărbaţii care au mai multe partenere sexuale de-a lungul vieţii sunt priviţi cu admiraţie şi respect, în timp ce femeile sunt considerate – pardon! – curve. Şi nu doar de segmentul masculin, ci şi chiar de femei. Din acest punct de vedere se poate spune că femeile sunt mai… misogine decât bărbaţii.
Or fi sau n-or fi adevărate rezultatele unui studiu făcut de Universitatea Bradley (SUA), potrivit cărora infidelitatea masculină este genetică, un lucru este însă cert: deşi bărbaţii din ziua de azi (şi dintotdeauna) au comportament poligam, asistăm la o bătălie fără precedent pentru “adjudecarea” lor de către femei. “Mi-l pot imagina pe Ovidiu contemplând marea – spunea George Călinescu – , dar nu-mi pot imagina o femeie decât contemplându-l pe Ovidiu”. Să urmarim de pildă interminabilul serial “Tânăr şi neliniştit” care, în ciuda faptului că este prost şi previzibil cu trei episoade înainte, are o audienţă constantă şi de invidiat. Principala explicaţie a acestui succes nu constă în aceea că se adresează femeilor simple (ceea ce nici măcar nu e adevărat), care nu sesizează diferenţele dintre creaţia autentică şi kitsch, ci în reţeta producţiei. Schema e următoarea: pilonii de referinţă ai serialului sunt bărbaţii. Ei sunt fie bogaţi şi stabili, fie ambiţioşi şi cu perspective generoase. În orice caz toţi, sau aproape toţi, sunt puternici, polarizând interesul femeilor care roiesc în jurul lor. Fiecare bărbat important din serial este în permanenţă asediat de două “concurente”: una care îl are şi alta care îl vrea. Este o luptă acerbă între femei, care nu precupeţesc niciun efort, nu au niciun scrupul şi nu ignoră nicio armă pentru a-şi atinge scopul. Cea care ezită sau are o umbră de scrupul, pierde, este eliminată din joc. Apoi o alta îi va lua locul şi lupta continuă. Nu ştim cum se va termina serialul dar, mai mult ca sigur, dacă vom mai fi în viaţă, vom asista la un final deschis.
Aceste observaţii nu contrazic rezultatele studiului făcut de cercetătorii Universităţii Bradley: bărbaţii sunt într-adevăr infideli, dar infidelitatea lor este permanent provocată de femei. În ultimă instanţă ei sunt cei care “atacă”, dar vânează o pradă-capcană. Oricât de puternici şi de redutabili ar fi (vezi cazurile Victor Newman şi Jack Abbot) bărbaţii se dovedesc, în relaţiile cu femeile, naivi şi, adesea, ridicoli. Motivul: au principii, se ghidează după ele (ceea ce îi face, de fapt, puternici) şi pierd. Femeile n-au principii, au instinct şi ambiţie. Şi îşi concentrează toată voinţa pentru a-i aduce pe bărbaţii puternici în patul şi în viaţa lor. Cu cât un bărbat este mai puternic, cu atât este mai expus acestui tip de agresiune, deci mai vulnerabil. Principalul adversar al unei femei, în “campania” de cucerire a unui bărbat, este o altă femeie. De aceea femeile între ele se detestă şi încearcă să se elimine prin orice mijloace. Ele sunt, cum spuneam, mai misogine decât bărbaţii.

Din volumul DE CE URÂM FEMEILE?, Editura Ştefan, 2011
Tel. 021-223.26.60
E-mail: stand2001@cartea-ta.ro