Se zice că mov este culoarea invitaţiei mai mult sau mai puţin explicite la sex. Invitaţie adresată de doamne, bineînţeles, bărbaţilor disponibili sau celor nerăbdători să fie… disponibilizaţi. Mai exact, este un semnal erotic cum că purtătoarea acestei culori aşteaptă să fie abordată cu un scop precis… De aici şi celebra anecdotă cu femeia serioasă şi puritană care voia şi ea, în combinaţia vestimentară, puţin mov.
Culoarea a ajuns, astfel, un fel de cod al ofensivei sexuale feminine, într-o lume cu tot mai puţini bărbaţi. Statisticile confirmă atât recrudescenţa movului (metaforic vorbind), cât şi diminuarea numerică progresivă a “speciei” masculine. Ca atare, din raţiuni, să zicem, strategice, movul a fost înlocuit cu goliciunea pură care, afirmă specialiştii, ar fi mai explicită decât orice culoare. Ce se întâmplă acum în lume la capitolul “striptease fără frontiere” depăşeşte, într-adevăr, orice frontieră a imaginaţiei. Presa cotidiană din România a reflectat şi ea, sub presiunea ofertei, acest fenomen, cu câteva exemplare din batalioanele de trupuri goale care îşi cer dreptul la pagină. Frenezia dezbrăcatului cu vedere la public este, cum spuneam, un fel de înlocuitor al mult prea subtilullui mov. Şi nu e singurul. Majoritatea femeilor, fie brune, fie roşcate, fie şatene, se fac blonde. Or, blondele, aşa cum se ştie, nu constituie un simbol al excesului de inteligenţă. Atunci care ar fi explicaţia? – ne întrebăm. De ce se fac femeile blonde? Este vorba, aşa cum am spus deja, de înlocuirea movului din vestimentaţie cu varianta sa modernă, blondul capilar. Iar mesajul acestei disimulări în masă ar fi următorul: “Abordează-mă! IQ ul meu nu prezintă niciun pericol”. Acest mesaj subliminal vine, evident, în întâmpinarea orizontului de aşteptare al bărbatului. Reproducem, pentru conformitate, declaraţia pe care un individ, la o petrecere, i-a făcut-o unei bune prietene: “Toate femeile din viaţa mea au fost ori frumoase şi proaste, ori deştepte şi urâte. Dar pe mine mă excită prostia”. Ceea ce nu contrazice cu nimic faptul că societatea românească s-a transformat, parcă, într-o imensă plajă populată cu nudiste blonde. Iar producţia de imagini cu femei goale pe cap de locuitor a devenit, în România, unul dintre puţinele domenii (dacă nu singurul) în care economia de piaţă funcţionează liber, fără restricţii, oferta depăşind cu mult cererea. Accelerarea acestui fenomen economic este însă riscantă, căci efectul poate fi contrar intenţiei: excesul inhibă sau duce la blazarea consumatorilor (recte bărbaţii), care devin mai pretenţioşi. Astfel, concurenţa se ascute, preţul ofertei scade şi se ajunge la faliment.
Aşa că, doamnelor şi domnişoarelor, am înţeles sensul mesajului, nu este nevoie de exces de zel. Puţin mov este de ajuns.
 

(Din volumul "DE CE URÂM FEMEILE?", în curs de apariţie)