G.B. Shaw făcea o observaţie genială: “Lângă fiecare iesle în care se naşte un Mântuitor, există şi un bou care rumegă”. Este o imagine - bucolică şi parţială totuşi – a nesimţirii universale. Zic parţială, pentru că boul nu doar rumegă, ci se şi balegă. Victima unei asemenea nesimţiri cu conotaţii scatologice este marele inventator român Justin Capră, care a ajuns să fie batjocorit, în propria casă şi în propria curte, de autorităţile unei comune din România. Numele făptaşilor direcţi: Costel Morărescu - primar în Filipeştii de Pădure şi, mai ales, Constantin Rotărescu - arhitect (şeful urbanismului din aceeaşi localitate).

Pe Justin Capră îl cunoaşte toată ţara. Şi, la o adică, tot mapamondul. Invenţiile lui fabuloase au ajuns la această notorietate prin semnalarea făcută de cei de la “National Geographic”. Vestitul său rucsac zburător, furat şi… realizat de americani, nu a avut în România stalinistă alt efect decât arestarea inventatorului sub acuzaţia - puerilă - că vrea să zboare din ţară cu el. Americanii i-au trimis, după 2000, înştiinţarea oficială a recunoaşterii priorităţii mondiale asupra invenţiei. Acum rucsacul zburător e folosit în străinătate de salvamontişti şi pompieri, pentru intervenţiile de urgenţă.

Justin Capră a fost invitat de nenumărate ori să se mute în altă ţară, unde i s-a pus la dispoziţie tot ce avea nevoie pentru a crea şi a construi. A refuzat cu mândrie, zicând că meritoriu e să faci ceva într-o ţară în care toată lumea zice că nu se poate face nimic, nu acolo unde eşti plătit să faci. În 2008, după 45 de ani de stat în Bucureşti, s-a mutat la Filipeştii de Pădure, unde părinţii lui avuseseră pământ. Din cele 18 hectare, i s-au retrocedat şapte, restul urmând să fie obţinut “ad Kalendas Grecas”. N-a fost de ajuns această tergiversare. După ce a “îndrăznit” să-şi ridice o locuinţă de lemn pe locul fostei case părinteşti, a primit somaţie s-o dea jos şi să plătească o amendă de 400 de milioane. N-a plătit-o, pentru că a dovedit cum stăteau lucrurile. Numai că, peste drum, pe pământul care este tot al lui, conform actelor de proprietate, după 1990 şi-au construit case (pe teren extravilan) alţi trei “proprietari”: fraţii Rică şi Ştefan Bârlădeanu şi Gheorghe Cărăbănescu. Primii doi n-au primit somaţie să se “cărăbănească”, deşi nu aveau nici acte de proprietate pe pământ, nici autorizaţie de construcţie. Contextul care a determinat acest conflict aberant a fost demersul a doi prieteni ai inventatorului, unul din România şi unul din Canada, de a construi pe acel teren un muzeu al invenţiilor care să poarte numele Justin Capră. Evident, actualii “proprietari” şi autorităţile cu care făcuseră înţelegerea au intrat în panică. Şi, pentru că nu mai puteau reveni asupra oneroaselor înţelegeri, au trecut la intimidarea adevăratului proprietar. S-au bazat pe faptul că Justin Capră e mult prea “aerian” ca să reacţioneze în plan cocret, cu atât mai mult într-unul strict cadastral. Ceea ce n-au prevăzut este faptul că marele inventator are şi prieteni. Aceştia au reacţionat prompt şi ne-au adus la cunoştinţă toate cele de mai sus, punându-ne la dispoziţie actele doveditoare.
Justin Capră este ceea ce am putea numi un român de patrimoniu, aşa cum au fost Vlaicu, Coandă, Paulescu, Odobleja, Brâncuşi, Eminescu. Asemenea români ar trebui feriţi de boii care se balegă pe ideile lor, pe sufletele lor, pe viaţa lor. Din păcate, nu e posibil. România este, încă, o rezervaţie a asasinilor de valori, care n-au nici mamă, nici tată, nici Dumnezeu. Sunt mulţi, vizibili, puternici şi ne conduc destinele. Sunt nesimţiiţi de partid şi de stat, care se erijează în apostoli ai bunului simţ. Iar “românii de patrimoniu”, care sunt şi posesorii soluţiilor de salvare a României, sunt lăsaţi la cheremul boilor care se balegă.