Se încarcă pagina ...

LIBERTATEA NU E PENTRU PAPAGALI!

Data publicarii: 10.10.2009 11:08:00

Vulturul, găina şi papagalul sunt în egală măsură păsări. Ele seamănă dar sunt în mod fundamental diferite, aşa cum asemănători, dar diferiţi, sunt omul şi maimuţa.
Conceptul de libertate se defineşte în funcţie de condiţia specifică a fiecărui individ în parte. Bunăoară, unei găini i se poate năzări să fie vultur sau pasăre migratoare dar, în fapt, acest lucru este imposibil, pentru că găina e o pasăre de curte. Maximum de libertate pe care îl poate cuprinde o găină este spaţiul ogrăzii. Această condiţie limitată este compensată de faptul că ea, găina, e hrănită de stăpân. Într-o ogradă, găina poate atinge superlativul condiţiei de găină, dar atât. Orice schimbare, în acest caz, este posibilă doar post-mortem, printr-un kitsch culinar al cărui merit aparţine exclusiv bucătarului: pasăre de curte gătită vânătoreşte.
Expresia "a umbla cu cioara vopsită" vine şi ea de la o mistificare similară. O cioară poate fi vopsită ca un papagal, dar tot cioară rămâne. Deşi aspiraţia la condiţia de papagal, doar pentru coloritul penajului, este mai mult decît neinspirată. Căci papagalul, fiinţă tandră, zglobie, exotică şi gălăgioasă, este, într-o lume urbană, o pasăre de colivie. Avînd nostalgia spaţiilor verzi, a junglei din care provine, papagalul încearcă tot timpul să evadeze. Dacă-i dai drumul prin casă şi ai fereastra deschisă, l-ai pierdut. Pierdut e şi el, pentru că numai întâmplarea, sau norocul, poate face ca papagalul să nimerească într-o altă casă, în care cineva să-l primească şi să-l protejeze. Dar tot într-o colivie, deci tot într-un spaţiu restrictiv. Un papagal liber este, cu alte cuvinte, un papagal mort.
Există şi păsări care nu pot trăi decât în libertate. Un vultur sau un albatros în colivie sunt ceva de neconceput, căci zborul este forma de exprimare a acestor păsări magnifice. Ar fi justificată, deci, aspiraţia găinii sau a papagalului la condiţia de vultur. Da, dar vulturul şi albatrosul se hrănesc şi înfruntă viaţa singuri. Gerul, furtuna şi lupta pentru supravieţuire, de care păsările de curte sau de apartament sunt scutite, îi menţin permanent (îi constrîng, de fapt) în starea de zbor, ceea ce este în egală măsură corvoadă şi măreţie. Iar un vultur în captivitate este un vultur mort.
Având aceste exemple, putem face o analogie între tipologia psihologiei umane şi tipologia păsărilor. Omul este singura fiinţă care îşi poate depăşi condiţia precară şi vulnerabilă. Cu o singură... condiţie: să cunoască şi să-şi asume statutul la care aspiră.
Omul nu poate fi vultur, dar poate să zboare. Deşi nu are aripi. Nu poate zbura însă decât dacă a înţeles legea gravitaţiei, pe care trebuie să o stăpânească, nu să o sfideze.
Democraţia prost înţeleasă a indus - metaforic vorbind - ideea că toţi oamenii pot zbura. Aşa este, dar lecţia de zbor trebuie învăţată. Ce s-a întâmplat, după decembrie 1989, în România ilustrează perfect eşecul tragic al unei competiţii aeriene, în care numărul victimelor a depăşit cu mult pe cel al supravieţuitorilor. În plus, menţinând analogia cu păsările, România a ajuns un fel de ogradă populată cu găini frustrate şi vulturi rataţi, condusă de ciori vopsite şi pseudozburătoare.
Mai mare decât ograda este Pămîntul şi mai mare decît Pământul e Universul. Omul poate stăpîni Pământul şi poate călători în Univers. Dar nu fiecare om în parte, şi nici toţi laolaltă, aşa cum nu toate păsările pot trăi în libertate. Există pe lume şi papagali, şi vulturi. Iar libertatea, în mod cert, nu este pentru papagali. Şi nici democraţia.
 

Afisari: 1570
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Cheche (Oct, Sat 10, 2009 / 20:50)
Of Doamne, draga Miron, analiza ta politico-aviara sufera la greu de elitism. Dac-ar fi dupa cum zici tu, libertatea ar trebui sa fie doar pentru vulturi si ciori. Eroare! In democratie libertatea este pentru to(n)ti. In anumite doze ce-i drept, mai multa pentru cei bogati si mai putina pentru papagali, dar in esenta asta e "neajunsul" democratiei, da libertate la tot cartierul. In rest de acord cu tine: papagalii sa-si vada lungul ... ciocului ... mama-lor de papagali! (Apropo, am vazut un ...
Nume: Cheche (Oct, Sat 10, 2009 / 21:00)
filmulet pe Dicovery, cimitirizant! O cioara a reusit sa-si confectioneze unelte! Ca omul! Si-a confectionat un betisor cu care a reusit sa scoata din coaja unui copac doua larve grase si suculente. Daca ar fi sa pariez care dintre cele doua fiinte (vulturul care "non capit muscas" normal, sau cioara care mai umbla si vopsita sa zici ca-i papagal) va reusi sa evite extinctia, eu cred ca aceea va fi cioara. Are o capacitate superioara de adaptare! Au demonstrat-o oamenii de stiinta! Pe Discovery!
Nume: Cheche (Oct, Sat 10, 2009 / 21:13)
Si-apoi, libertatea este o notiune foarte greu de definit. Nicolae Steinhardt par ezamplu, spunea ca poti gasi libertate chiar si-ntr-un univers concentrationar, adica intr-o "colivie". Asta mai ales atunci cand odata iesit din "inchisoarea cea mica" nimeresti in "inchisoarea cea mare". Acolo unde, indiferent de regim politic exista vulturi care fac legea: bai papagalule, democratia se da doar la cei care zboara sus, spre zarile albastre, voua papagalilor, doar cate-o plimbare prin sufragerie!:)
Nume: Cheche (Oct, Sat 10, 2009 / 22:08)
Draga Miron, ar pica bine un mic comentariu despre Herta Muler, recenta laureata a premiului Nobel pentru literatura.
Nume: Retroactiv (Oct, Sun 11, 2009 / 17:11)
El e Cheche!!! :)) S-a intors! Ce mai zici, Cheche?
Nume: Cheche (Oct, Mon 12, 2009 / 16:49)
@Retroactiv

Sssst! Mergi pe burta! Ciocu mic! Cum adica m-am intors? Eu nici macar n-am plecat mai ... retroactivule!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter