Se încarcă pagina ...

O afirmaţie lipsită de logică a lui George Enescu: "Doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti"

Data publicarii: 18.02.2015 00:10:00

 

Aflăm din Historia.ro, într-un articol semnat de Cosmin Zamfirache, că, în anii 1912 È™i 1914, George Enescu a acordat două interviuri,  unul pentru revista „Flacăra” din BucureÈ™ti, celălalt pentru ziarul „Știrea” din BotoÈ™ani. Interviurile cuprind opiniile marelui compozitor despre muzica naţională, opinii care au scandalizat în aşa măsură încât publicarea lor a fost amânată cu 15 ani.

 

Iată ce a răspuns George Enescu reporterului de la Flacăra la întrebarea dacă noi, românii, avem sau nu muzică naÈ›ională: Nu se poate susţine că muzica noastră populară are un caracter bine definit naţional. Însă doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti”. Reporterul de la „Flacăra” a relatat mai târziu că George Enescu a exemplicat practic cele afirmate: „Domnul Enescu mi-a spus: Să-ţi dau o dovadă? Şi domnul Enescu prinse a intona o arie naţională. Ştii ce-i asta? mă întrebă, după un scurt răstimp.Un cântec naţional, i-am răspuns.Te-nşeli, este o arie arabă, mi-a răspuns imediat compozitorul. Intonă apoi câteva măsuri din alt cântec, care părea tot românesc. Tot arab şi ăsta? Mă grăbesc să-ntreb. Nu! Ăsta e grecesc. S-a întâmplat cu muzica noastră naţională ceea ce s-a întâmplat şi cu fiinţa noastră etnică. După cum sângele nostru este un amestec din toate soiurile de neamuri care au trecut prin această parte a Europei, tot aşa şi muzica noastră naţională a păstrat accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare. De aceea cântecele noastre naţionale au o bază orientală. A adăugat domnul Enescu”.

 

În interviul din 1914 (luat de profesorul botoÈ™ănean Tiberiu Crudu pentru ziarul „Știrea”, George Enescu a întărit cele declarate în 1912, afirmând că muzica românească este o „muzică compozită făcută de elemente orientale, ungureşti şi ruseşti, fuziune care dă ceva original… Doina noastră are caracter definitiv oriental şi răspunde cu totul prin tristeţea ei, melancoliei noastre native, de aceea am şi adoptat-o în aşa fel încât pare copila noastră”.

 

Fără a mă inflama inutil pentru francheÈ›ea demolatoare a marelui compozitor, dar È™i fără a mă lăsa strivit de autoritatea sa în materie de muzică, îndrăznesc să observ că George Enescu a pus carul înaintea boilor, aplicând o logică răsturnată. DeclaraÈ›iile sale sunt judicioase doar la nivel de observaÈ›ie, nu È™i la nivel de concluzii. În această privinÈ›ă ele sunt superficiale È™i scandaloase. Adică e adevărat că muzica românească ne apare ca o mixtură de ritmuri orientale, ungureÈ™ti È™i ruseÈ™ti, dar nu pentru că această muzică ar fi rezultatul celor amintite, ci pentru că acele popoare au preluat câte ceva din muzica noastră. Iar acele „ceva”-uri, elementele preluate de alte popoare de la noi, au devenit elemente specifice ale melosului popoarelor respective. DemonstraÈ›ia este uÈ™or de susÈ›inut dacă acceptăm ideea că muzica românească este continuatoare, ca parte componentă, a culturii muzicale tracice. Cât despre personalitatea acestei muzici străvechi, putem să-i acordăm oarecare credit È™i lui Strabon din Amesia (60 î.H.-21 d.H.) care, în Geografia sa, scria următoarele: „Muzica întreagă, privită atât ca melodie, cât şi ca ritm şi cuprinzând şi instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă şi asiatică. Aceasta se vede şi din locurile unde muzele sunt cu deosebire cinstite. Într-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localităţi şi munţi ai tracilor, pe câtă vreme acum pe acestea le stăpânesc macedonenii. Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoţia şi care au consacrat nimfelor peştera lui Leiberthros. Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica - Orfeu, Musaios şi Thamiris - sunt traci. Şi numele Eumolp (personaj trac al cărui nume se traduce «cel care cântă bine») tot de la traci vine”. 

 

Nu cred ca noi să nu fi moÈ™tenit nimic din excelenÈ›a muzicală a tracilor, care l-au dat lumii pe Orfeu (simbolul universal al muzicii esenÈ›iale), preluînd, în schimb, doar de la alÈ›ii, „accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare”. Nu cred că „doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti”, chiar dacă aceste afirmaÈ›ii au fost făcute de muzicianul genial care a fost George Enescu. Nu cred că Doina este de import iar Dorul, coform aceluiaÈ™i George Enescu, este original È™i autohton când, se È™tie, Doina este expresia muzicală cea mai cuprinzătoare a Dorului. Căci, iată ce spune autorul Rapsodiei Române (în interviul din 1912 din „Flacăra”) despre inefabilul Dor: „E foarte greu de desluşit această originalitate. Este tristeţea chiar în veselie. Sentimentul acesta este inspirat de văile şi dealurile noastre, de culoarea deosebită a cerului nostru, de gândurile care apasă şi fac în acelaşi timp să se nască în noi un dor ce nu se poate lămuri bine. Un străin care-mi este prieten, auzindu-mă odată executând o bucată a mea, mi-a spus: în această compoziţie este parcă ceva ce nu se poate îndeplini. Dorul, îmi pare singura caracteristică orginală a cântecelor româneşti”.

 

În concluzie, mi se pare mult mai plauzibil ca o cultură muzicală bogată, unitară È™i de „top”, cum era cea tracică în antichitate (cultură de la care nu făceau excepÈ›ie nici tracii hiperboreeni de pe teritoriul României de azi) să fi alimentat muzica altor popoare care au venit în contact cu ea, decât ca muzica românească (moÈ™tenitoare, totuÈ™i, a muzicii strămoÈ™ilor ei, tracii) să-È™i fi creat identitatea doar din elemente disparate ale muzicii altor popoare, dintre care unele erau migratoare (ungurii È™i ruÈ™ii) iar cu altele nici nu a avut contact direct (arabii). Este, cum spuneam, împotriva logicii istorice, dar È™i împotriva logicii în general.

 

P.S. Sau, ca să fiu mai ponderat È™i mai concis: faptul că Doina - È™i muzica românească în general - e alcătuită din elemente care se regăsesc în muzica altora, nu înseamnă neapărat că noi le-am luat de la ei. Poate însemna È™i că ei le-au luat de la noi. Nu?

 

CiteÈ™te È™i: Lira Tracă, de la "cobzarul" Orfeu la Tudor Gheorghe şi Ion Creţeanu

_____________________________________________

 

Afisari: 2273
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Sebastian (Feb, Wed 18, 2015 / 15:11)
Acuma inteleg de ce Enescu a fost marginalizat.La costat cam mult afirmatia.
Nume: Staff (Mar, Thu 05, 2015 / 07:50)
Cum as putea sa spun altceva decat ce a sustinut un geniu in muzica? (asta condierand ca cele scrise mai sus sunt adevarate).
Poti sa fi nemultumit, inteleg, dar sa traiesti in negare?
Bine, sa lasam putin muzica.
Hai sa privim limba pe care o vorbim.
Traditiile?
Obiceiurile si comportamentele?
Te limitezi doar la a spune nu, nu e asa, nu am preluat noi nimic de la nimeni, ei au preluat de la noi! :))
Eu vad putin hazard aici.
Influentele tracilor? Cum sa nu. Sunt.
Dar gandeste-te sub cate ocupatii am fost.
Mergi in cateva sate din diferite judete si imerseaza-te in cultura locala.
Stii ce am observat facand asta cativa ani?
Multe obiceiuri neromanesti! Multe cuvinte imprumutate din multe limbi si pocite in fiecare sat, dupa voie.
Stii ce am mai gasit? Tot felul de masinarii vechi, austroungare si dupa cum se lauda un detinator de despuiat porumb: "e nemtesc taica, are peste 100 de ani si merge "tzais" (zeiss) si o dau si mai departe la nepoti.
"Spaitz, clet, tarnatz, vendrover (lundrover/land rover), fostomoc, ciubuc, etc...
Adica este evident ca am imprumutat enorm de la toate popoarele care ne-au dominat!
Dovezi? Cautati in isotire, dar va rog, nu in cea prezentata in manualele scolare, e cea mai spalata si uscata si pudrata!
Am scris intr-o doara si suna suprageneralizat ce spun...
Sper ca cei care citesc articolul sa nu-si foloseasca energia ca s ama atace pe mine, ci sa aduca argumente mai multe decat am adus eu ca sa isi sustina propria parere, oricare ar fi ea!
Detest lumea atacurilor la persoana care s-a creat in aria "internetului romanesc".
Asta a fost parerea mea.
Respect dreptul la opinie al tuturor.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter