Se încarcă pagina ...

Pentru Ioana Bogdan, la 70 de aprilii...

Data publicarii: 25.04.2013 10:13:00

 

Profesiune de credinţă

"Nu îndrăznesc să-mi dau eu, mie, o definiţie. Sunt un proces viu, în mişcare şi oricât de târziu aş face-o, adică să mă definesc ca persoană, cred că este prea devreme.

Prin anii studenţiei, mi-a făcut cineva o hartă astrală. Mi-a spus că, pentru orice realizare în viaţă, va trebui să muncesc de două ori mai mult decât cei din jurul meu. M-a asigurat că izbânda va veni ceva mai greu, mai târziu, dar va veni, iar eforturile mele vor fi răsplătite... Concluzia o vor trage cei rămaşi în urma mea. Şi dacă, la examenul acela, aş lua o notă bună, aş vrea să fie de faţă mama şi tata, pentru că ei merită satisfacţia de a fi adus pe lume un om pe picioarele sale, un om puternic, instruit, generos, demn şi onest.

Marele profesor Moisil, pe care am avut fericita onoare să-l cunosc şi cu care am stat adeseori de vorbă ca redactor, mi-a spus odată, graseind cu farmecul său inconfundabil: "Dragă, când eşti în pragul vieţii, ca dumneata, trebuie să ştii trei lucruri: cine eşti, ce vrei şi ce poţi, cât eşti în stare să faci din ceea ce vrei. Dacă răspunsurile acestor întrebări sunt sincere şi corecte şi vei mai şti şi cum să le armonizezi între ele, poţi spune că eşti un «om de ispravă», te-ai împăcat cu lumea, cu mata şi cu Dumnezeu?!"... Uşor sau greu de îndeplinit acest postulat?! Însă pot mărturisi că până acum acesta a fost principiul după care mi-am clădit viaţa. M-aş întoarce în timp ca să fac lucrurile mai temeinic, să elucidez multe întrebări, să corectez multe greşeli, numai cu condiţia să pot lua cu mine în teleportarea asta tot ceea ce am adunat de-a lungul timpului ca experienţă de viaţă şi profesională. Altfel ce rost ar avea întoarcerea în tunelul timpului?

Am o vârstă la care, fără emfază, sper să fi început procesul de împăcare cu mine însămi, cu lumea din jur şi cu Cel de sus. Mulţumesc cerului, am fost un om norocos şi bogat în prietenii adevărate, loiale şi longevive. Am avut doi părinţi de excepţie, profesori minunaţi, un mentor-unicat în meseria de teleast, am avut şansa să lucrez cu personalităţi remarcabile ale vieţii publice şi culturale româneşti, timp de aproape patru decenii...

Şi totuşi, vârstele netrăite se răzbună dureros".

IOANA BOGDAN, 2009

 

A colaborat cu oameni minunaţi, cărora le-a dăruit (cel puţin) un milimetru de nemurire, prin filmările care există în arhiva de aur a Televiziunii Române. A contribuit la destinul unor artişti dăruiţi şi s-a îmbogăţit cu amintiri pe care le-a păstrat cu grijă în memoria sa afectivă. Cu prietenie, afecţiune şi preţuire, îi urez Ioanei Bogdan „La mulţi ani”. Astăzi, împlineşte 70 de primăveri.

 

Îţi doresc, Ioana, ca nici o îndoială, nici o tristeţe, nici o umbră să găsească drumul spre sufletul tău. Să nu te părăsească nicicând entuziasmul, dar nici credinţa, speranţa, iubirea şi tandreţea celor din jur, celor care te preţuiesc!

 

Să te bucuri de minunăţiile lumii, de vise, de speranţa în mai bine şi mai frumos.
„În lumea noastră bezmetică şi bicisnică” – ca să flosesc o expresie a ta  – am reuşit totuşi să descopăr oameni speciali care mi-au încredinţat prietenia lor. Prietenă dragă, m-ai învăţat foarte multe şi m-ai convins că te-ai născut cu o menire aparte pe pământul ăsta necăjit, că şi tu ai lăsat lucruri minunate în urma ta.

 

De la tine am aflat că Smaranda Jelescu obişnuia să spună că „prietenia presupune şi penitenţă, pe lângă multă bucurie, linişte şi siguranţă”. Ai avut răbdare cu foarte mulţi oameni în care ai avut încredere şi i-ai ajutat să-şi găsească traiectoria şi ţi-ai păstrat o vigoare în suflet care îţi asigură o tinereţe fără bătrâneţe.

După o viaţă pe care ai dăruit-o Televiziunii, astăzi te poţi bucura, în sfârşit, de o vacanţă binemeritată! Să râzi mult şi motivat, să nu uiţi ceea ce merită copilul Ioana de altă dată, care a văzut lumina lumii pe-o străduţă din Medgidia, într-o familie de oameni frumoşi şi iubitori de viaţă!

(Dana Andronie, Jurnalul Naţional, 25.04.2013)

 

NOTA ISPRAVNICULUI


 

 

 

 

„... căci aşa am moştenit de la Ei
tristeţea dintre a Fi şi a Face
ne supunem lucizi aceleiaşi mari resemnări
ucisă fu pasărea, zborul rămase”

Miron Manega

 

 

Afisari: 1885
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter