Se încarcă pagina ...

REPLAY: Spinoasa problemă a părului pubian

Data publicarii: 28.07.2011 00:39:00

Această imagine este, de fapt, motivul m-a determinat să reiau un text pe care-l mai publicasem. El se află, de altfel, şi în cartea mea, „De ce urâm femeile?”. M-a amuzat atât de mult ceea ce vedeţi şi mi s-a părut atât de potrivit pledoariei din text încât nu m-am putut abţine...

 

Subiectul este delicat şi aparent la limita vulgarităţii. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa, vulgaritatea ţinînd, de fapt, de modul de abordare, de intenţie şi de context. „Naturalia non sunt turpia” (cele naturale nu sunt vulgare) ziceau latinii, iar noi încercăm să le dăm dreptate, în cele ce urmează.

 

Părul pubian este ultimul văl al misterului feminin. El are rostul lui, estetic şi erotic, ca tot ce ţine de anatomia umană şi instictul sexual. Iar acesta din urmă poate fi exploatat în două moduri: un „artist” pornografic, de pildă, exploatează instinctul sexual în acelaşi mod ca o prostituată. Un poem, un film sau un roman de dragoste exprimă sau scoate în evidenţă misterul, tragedia sau comedia instictului sexual.

 

Revenind la aşa-zisa vulgaritate a părului pubian şi a „locului” pe care acesta îl ascunde - dar îl şi indică, în acelaşi timp - , „Cântarea Cântărilor” rezolvă sublim problema, printr-un şirag de metafore, unice în poezia de dragoste a lumii: „grădina încuiată”, „fântână acoperită şi izvor pecetluit”, „paradis de rodii cu fructe dulci şi înmiresmate, avînd pe margini arbuşti care revarsă miresme”. Aceşti „arbuşti care revarsă miresme” au creat mari probleme de conştiinţă artiştilor care s-au încumetat să picteze nuduri. De teama de a nu cădea în vulgar sau în erezie, aceştia au „eradicat” complet părul pubian din anatomia corpului feminin. Prin prestigiul tradiţiei, moda nudurilor astfel epilate (sau rase, sau cum să le zicem?) a continuat până în secolul al XIX-lea, în îmbâcsita pictură academistă.

 

Exasperat de atâta ipocrizie plastică, scriitorul francez Theophile Gautier a avut o reacţie polemică extrem de îndrăzneaţă pentru epoca sa, compunînd un catren antologic:
„O, dulce barbă femină
Ce arta să te radă-a vrut,
Primeşte, pe mătasea-ţi fină
Poemul meu, ca pe-un sărut”.

 

Abolită în artele plastice, moda „cheliei pubiene” (scuzaţi expresia!) a revenit agresiv în pornografia contemporană şi, probabil, prin influenţă, în practica uzuală a scumpelor noastre partenere de viaţă. Nemaiavînd ce să dezbrace, femeia mileniului trei s-a dezbrăcat până şi de părul pubian, ultima haltă a misterului. Dacă Arghezi s-ar fi născut în zilele noastre, probabil multe dintre poeziile sale n-ar mai fi existat, întrucât lipsea sursa de insipiraţie. Mai exact, în absenţa părului pubian, îndepărtat artificial şi fără milă... poetică, niciodată nu s-ar fi putut scrie aceste graţioase versuri:
„Nu poţi iute să-ţi ascunzi
Sânii albi, abia rotunzi
Şi păianjenul din plasa
Cu trei colţuri, ca mătasa”.

 

Într-o ipotetică polemică pro sau contra părului pubian, îndrăznim să ne situăm cumva de partea lui Arghezi, a lui Gautier şi, implicit, a „Cântării Cântărilor”.
În orice caz, după cum se vede, problema părului pubian devine din ce în ce mai spinoasă, ba chiar ţepoasă. Mai ales după trei zile de la epilare

 

Din volumul "DE CE URÂM FEMEILE?", Editura Ştefan, Tel. 021-223.26.60
E-mail: stand2001@cartea-ta.ro

 

Afisari: 2958
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: denisa (Jul, Thu 28, 2011 / 21:35)
Doua feline ... simpatice
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter