Se încarcă pagina ...

TEMĂ DE GÂNDIRE: Gâlceava prefăcuţilor

Data publicarii: 29.07.2011 21:36:00

 

Am semnalat faptul că mercenarii mediatici ai putreziciunii la putere nu scot o vorbă despre ce încercă să facă unul ca mine, că acoperă cu conuri de umbră murdară sensurile de epurat. De curînd, jurnalistul Mircea Şerban încalcă consensul tăcerii de carantină, contrapunîndu-mă lui Sorin Ilieşiu (şi implicit stăpînilor lui), într-o scrisoare-reacţie faţă de atacul Ilieşiu în directia lui Băsescu (şi implicit a stăpînilor săi), care tocmai comisese un atac în direcţia regelului Mihai (şi implicit, a stăpînilor acestuia). I-am mulţumit domnului Şerban pentru gîndul bun dar i-am atras atenţia că referirile sale la activitatea mea sînt destul de stîngace şi imprecise şi că nu-mi place să fiu amestecat în borşul "polemicii" dintre Mihai, Băsescu, Ilieşiu, etc. , o diversiune jucată între tovarăşi de etapă, în faţa unei cohorte de banalişti, lătrari şi chilipirgii civici, de rea condiţie şi rea credinţă.

 

L-am rugat pe domnul Şerban să citească editorialele mele, dacă vrea să se refere pertinent la modul cum mi-am format şi apărat punctul de vedere privind judecarea celor care au prelungit genocidul după 1990. Incepînd cu zbuciumul steril pentru judecarea crimelor comunismului şi combaterea contrarevoluţiei feseniste. Continuînd cu denunţarea neputincioasă a "tranziţiei" care a distrus România în interesul criminal al uzurpatorilor puterii în stat. Ajungînd, în ultimii ani, la anchetele aparente de la procuratură şi apoi la "procesul" de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde tocmai mi s-a refuzat dreptul de a demonstra vinovăţia justiţiei. Nu explic aici cercetările mele despre modul cum poate fi capturat, exploatat, jefuit şi degradat un popor de către cuceritorii legii (statului, economiei, televiziunii, serviciilor secrete, etc). Imi precizez doar succint poziţia faţă de harţa actuală, actorii ei şi mizele lor - pentru a stînjeni ambiguitatea.

 

Mi-am explicat public neîncrederea faţă de apariţia neverosimilă (în decembrie 2005) a domnului Sorin Ilieşiu în arena anticomunismului declamatoriu. Am intuit că nu e doar un veleitar, ci este însărcinat cu o diversiune majoră, văzînd viteza cu care a colectat mii de semnături ale "instanţelor critice de serviciu" (iscălitorii de auto-indulgenţe, absenţi din bătălia reală cu genocidarii comunişti), pe un "Apel" oportunist (vezi contextul din acel moment, în Europa şi România) lipsit de autoritate (legitimitate) morală. Lucrurile au devenit limpezi pentru mine, văzînd că alde Băsescu reacţionează fulgerător, constituind "Comisia Tismăneanu", pentru a contracara mişcarea Tăriceanu-IICC-Oprea şi a disculpa pe cei care au protejat vinovaţii după 1990, cu scuza că de-abia acum s-ar descoperi crimele comuniste. Am atras atenţia adevăraţilor rezistenţi anticomunişti că se produce confiscarea/deturnarea cauzei lor de către o grupare cu interese ascunse şi sarcini antijustiţiare.

 

Am susţinut acţiunile celor îndepărtaţi perfid de la tribuna istoriei, prin manevra Ilieşiu-Tismăneanu-Băsescu, care a introdus în scaunele de cercetatori/judecători ai crimelor comunismului, mercenari ai vinovaţilor şi complicilor/partenerilor lor de aiurea. Am acţionat în continuare întru adevăratul justiţiarism şi împotriva operetei care a prins în mreje (reconfirmînd toxicitatea mediei aservite) jenant de multe minţi cu pretenţii. Am protestat atunci cînd agitatorul tîrzielnic Sorin Iliesiu s-a dedat la a-mi inventa "semnătura" pe comunicate în care se cerea cocoţarea şi mai sus a agentului Tismăneanu şi agendei sale filosemit-filoaliat-postfilocomuniste care nu putea decît îngreuna evaluarea filo-românească a genocidului comunist. Că nu m-am înşelat privind obiectivele ex-tovului Tismăneanu, o dovedeşte orientarea IICC (pe care a pus mîna, cu concursul cuplului Băsescu-Ilieşiu ) spre studiul "totalitarismelor", în numele căreia istoricii de serviciu, fără scrupule, s-au apucat să epureze răbojul victimelor comunismului de… "elementele fasciste". Sîngele apă nu se face. Iar cel românesc, e atît de ieftin.

 

Cum aş putea să mă las azi convins (păcălit) de ultima "volută" făcută de domnul Ilieşiu, care îşi atacă brusc, cu expresivă nonşalanţă, coechipierul mîrşavei operaţii de confiscare a anticomunismului? Va descoperi noul nostru megadizident - la fel de fulgerător cum i s-a revelat azi că tovarăşul său de pseudo-anticomunism, mizerabilul Băsescu, e un ticălos - şi că amicul "Volodea" nu trebuia să preia controlul armatei anticomuniste? Va înţelege deturnarea operată în 2006 de Băsescu la iniţiativa… lui Ilieşiu, şi-şi va cere iertare? Sau va trebui să uitam, la fel cum a trebuit în 2006 să nu mai ştim ce reprezinta Tismăneanu, deşi recidivase clarificator în 2004?

 

Uşurinţa cu care Ilieşiu îşi schimbă tabăra şi perspectiva depăşeşte posibilităţile veleitarismului lipsit de caracter şi denotă calităţi de lucrător în cine ştie ce Minister al Adevărului. Să îşi pună alţii semnăturile pe hîrtiile sale de muşte, să umfle alţii mitul neoluptătorului Ilieşiu (aşa cum au pompat atîtea alte baloane dezumflante: Marian Munteanu, Nicolae Manolescu, Emil Constantinescu, etc.). Eu ştiu că el ştia, că îşi simulează naivitatea. Stînd zi de zi alături de Doru Mărieş, a înţeles de mult că anchetarea crimelor feseniste a fost paralizată de Băsescu, interesat doar în hărţuirea Ilieştilor şi în acoperirea propriei sale participări. Dar, dacă a ştiut că "preşedintele" este obstacolul numărul 1 în calea judecării crimelor fesenisto-comuniste, că el a pus-o pe proaspăt decorata Kevesi (şi pe tiranul tunisian francezii l-au slăvit cu o săptămînă înainte de a fi dat jos) să sufoce anchetele pentru feseniada din 1990, de ce a întreţinut prea-civicul Ilieşiu, pînă la vomă, mitul nociv al anticomunismului şi justiţiarismului băsescian?

 

Nu pot lăsa loc bănuielii că l-aş contra pe Ilieşiu acum, în apărarea lui Băsescu, un individ mult mai nociv, din aceeaşi clică (acelaşi aluat). Nu am participat la circul "bătăliei" între actorii care au confiscat scena politică, desfăşurat într-un decor de mucava intelectuală. Nu mă interesează în detaliu de ce şi cum îşi face Băsescu jocul murdar. Importante sînt efectul catastrofal şi explicaţia de fond: e un agent al sistemului parazit care sufocă România. Nu a ajuns întîmplător la cîrma galerei securicomuniste, are obligaţii şi sarcini sinistre, ca şi "duşmanii" cu care concurează/conlucrează. Am toate motivele să-l bănui şi de participaţie personală la crimele pe care le-a denunţat steril: cele dinaintea şi cele de după 1989. Dar chiar dacă nu s-ar dovedi implicat penal în delaţiunea securistă, în feseniada din 1990, sau în devalizarea României, rolul său în paralizarea justiţiei este structural şi dovedit iremediabil prin efectul final. Băsescu nu poate fi iertat şi ar fi pedepsit alături de "adversarii săi" din FSNx, dacă sistemul, printr-un accident al istoriei, ar cădea cu adevărat (şi dacă ar apărea altfel de români). Oricum, acest om nu are autoritatea morală de a judeca istoria României.

 

Asta nu înseamnă însă că orice spune nu e adevarat şi, în mod particular, că e fals ce a spus "fără tact" despre "regele" Mihai. Doar că nu el are dreptul să judece scara celor care au distrus România, de sus. Să lăsăm victimelor puterii măcar legitimitatea de judecători morali. Trăim într-o ţară condusă succesiv de: Carol, Antonescu, Mihai, Dej, Ceuşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Las microbiştilor incurabili viciul de a susţine o echipă dintr-un campionat de putere putrezit în ticăloşie. Să meargă ei veşnic la vot, ca să aleagă răul mai mic, pînă nu o mai rămîne nimic omenesc în această ţară. Să se bată admiratorii lui Carol cu ai lui Antonescu, ai lui Antonescu cu ai lui Mihai, ai lui Mihai cu ai lui Dej, ai lui Dej cu ai lui Ceauşescu, ai acestuia cu ai lui Iliescu, ai lui Iliescu cu ai lui Constantinescu şi ai acestuia cu ai lui Băsescu.

 

Plecînd de la fapte şi rezultate, tratate în bucătăria mea de sensuri - eu îi detest pe toţi, pentru motive dureros de variate. Nu pot explica aici de ce consider fatale (pentru ţara pe care au călărit-o) "contribuţiile" lui Carol, Antonescu, Dej, Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu. Mă voi rezuma la a huidui actuala "partidă" între doi gropari şefi ai României: Băsescu contra Mihai. Securimarinarul fesenizat, distrugător de flotă, economie, viaţă, adevăr şi dreptate, versus bicisnicul trădător pe care l-a aşezat destinul la tronul României de distrus. Care dintre ei ar scăpa de sentinţă, pentru participaţie la uciderea unei naţii, la o judecată cinstită?

 

Cum propagandiştii sectanţi ai lui Mihai nu sînt sensibili la argumente, nu are rost să le expun metodic. Numai pentru a-i irita, amintesc "reuşitele" eroului lor: docilitate faţă de Antonescu, combinată cu complotare cu agenţii puterii inamice (vezi memoriile generalilor NKVD), livrarea iresponsabilă a armatei române unui inamic cu care nu se semnase armistiţiu şi care nu s-a sfiit să o urce în camioane şi să o piardă prin Siberia, jertfirea altor sute de mii de români pe frontul de vest, în timp ce ţara cotropitoare extermina - fără protest regal - pe cei uitaţi în est, complicitate ascunsă cu falsa rezistenţă la instalarea comunismului în România, fuga laşă din 1947, pasivitate comodă - acoperită cu ritualuri vane - pînă în 1989, fuga laşă din faţa contrarevoluţiei FSN - după 1990, înţelegere cu recuperatorii securişti, soldată cu formarea echipei electorale Mihai-Iliescu-Teoctist, scuzele prezentate în 2005 la Moscova din partea României, ca ţară agresoare în 1941, introducerea hibrizilor feseni-comunişti, gen Duda, în fotoliul "regalităţii". Ş.a.m.d (pentru mine ajunge).

 

Aşa că precizez: nutresc pentru toţi distrugătorii ţării o echitabilă lipsă de respect, îi detest fără discriminare, regret la fel de mult nepedepsirea unuia sau altuia. Luptele dintre/pentru ei sau imaginile lor nu-mi stîrnesc decît speranţa că îşi vor face reciproc şi ceva rău, că nu se vor solda doar cu atrofierea/pulverizarea definitivă a sensurilor. Iar domnul Ilieşiu care, iată, colectează din nou, imediat, mii de semnături pe ultima sa contorsiune, nu mai îndrăzneşte să o adauge pe a mea. Şi nu mă poate număra printre păcăliţii sau făţarnicii săi suţinători, în gîlveava prefăcuţilor. Încă sper să însemne ceva.

 

Sursă: Asymetria

 

Afisari: 1693
Autor: Ioan Roşca
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firi╚Ťă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea ╚śerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter