Se încarcă pagina ...

TEMĂ DE GÂNDIRE. Viza Schengen. În ce barcă urcăm?

Data publicarii: 09.03.2013 11:56:00

MOTO: "RaÈ›iunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală". – Immanuel Kant

 

O întreagă horă a declaraÈ›iilor am putut auzi în aceste ultime zile, privitor la Aderarea la Schengen, multe lipsite de modestie, însuÈ™ire despre care se spune că ar aparÈ›ine inteligenÈ›ei. În final am înÈ›eles că Aderarea la Schengen nu mai este o prioritate pentru autorităţile de la Bucureşti.

  

E greu însă ca toate aceste declaraÈ›ii bătăioase să-i convingă pe românii cu judecată că e mai bine „ să se mute în barca lui Putin decât într-o uniune de state libere şi prospere”, după cum scria un jurnalist, bine inspirat. Iar cu fundul în două luntre, iarăÈ™i nu se poate! Diversiunile au curs È™i ele, după o primă declaraÈ›ie a  ministrului de interne german. În concluzie: elevii prinÈ™i cu lecÈ›iile nefăcute, nu vor mai intra în clasă. Punct!

  

In­ca­pacitatea politicienilor români de a accepta regulile cerute de Uniunea Europeană a fost clară, iar decizia germană privind aderarea la Schengen suna matematic, ea depinzând constant de raportul Comisiei Europene pe MCV care nu a fost favorabil din punct de vedere al statului de drept, al luptei împotriva criminalităţii organizate È™i al combaterii corupţiei.

  

Nici nu s-a mai aÈ™teptat întrunirea de astăzi, 7 martie, de la Bruxelles, am întors spatele, fiindcă ne-am supărat că ne-au făcut incapabili de a respecta niÈ™te reguli. Am dat dintr-o dată uitării că nu am fost în­glo­baţi cu forţa în UE, ci am dorit să intrăm şi ne-am bucurat când s-a întâmplat. Ne-am dorit libertatea de a că­lă­to­ri, de a munci, de a învăţa oriunde în Europa. Astăzi mulÈ›i români muncesc, alÈ›ii vor să muncească în È›ări ca Germania, Spania, Austria, Franţa, Italia, Anglia È™i deci aderarea la acest spaţiu este importantă pentru interesele românilor È™i nu numai din acest punct de vedere.

  

Anul 2007 a fost anul aderării României la UE. Ideea Uniunii Europene reluată, ne-a pus în faţa unei  provocări a istoriei, întrucât ea constituie o experienţă nouă. De fapt, ideea de unitate europeană nu este nouă, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului, idee abordată în scopul găsirii unei soluÈ›ii pentru evitarea conflictelor dintre statele bătrânului continent È™i pentru o viaÈ›ă mai bună a populaÈ›iei. De exemplu, „Pax romana”(Pacea romană),a fost o realitate istorică, făcută în vederea unificării întregii Europe sub dominaÈ›ia romană;  un mod de organizare a vieÈ›ii sociale, devenit în timp un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spaÈ›ii geo-politice largi. Pe parcursul istoriei au urmat È™i alte multe idei de unificare. Dintre ele amintim ideea lui J. J. Rousseau care vedea o „republică europeană” numai „dacă monarhii È™i-ar abandona natura lor lacomă È™i belicoasă”, spunea el, considerând că popoarele se pot emancipa, È™i ca urmare pot deveni mai înÈ›elepte. La Congresul pacifist de la Paris din 1849 Victor Hugo a rostit celebrele-i cuvinte: „… Și va veni ziua când vom vedea două grupări uriaÈ™e: Statele Unite ale Europei È™i Statele Unite ale Americii dându-È™i mâna prietenească peste ocean...”. Și cum întotdeauna poeÈ›ii au avut darul previziunilor, posibil ca aceasta să se concretizeze cât de curând. De altfel, Prof. univ. dr. Ioan Ciupercă de la Universitatea din IaÈ™i a dezvoltat istoria ideii de Europă, într-o lucrare a sa.

  

Este clar că Europa se va putea afirma ca o putere internaţională doar dacă va fi unită. În ultimii ani ai secolului trecut Europa a fost în permanenţă un potenţial teatru de război; nu a existat o conştiinţa europeană, întrucât a fost dominată de un naÈ›ionalism distrugător.

  

Astăzi, Europa întruneşte toate condiţiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită şi independentă, să scape de haosul material, în primul rând de mizeria morală existentă pe acest continent, ca È™i pe întreaga planetă. Numai cu acest gând se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos È™i bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste È›ări ale ei, „cutremurele” locale nu vor putea fi excluse, iar viitorul ei poate fi sumbru.

  

Uniunea are interese multiple: geopolitice, culturale, instituţionale, juridice, ideologice, economice.  Interesele geopolitice ale României se leagă de Europa, în special de cele două È›ări, Germania È™i FranÈ›a, cu atât mai mult cu cât ne-am eliberat cu greu de sub dominaÈ›ia Răsăritului, iar legăturile avute cândva cu aceste două È›ări, deÈ™i fragmentate, au fost puternice.

  

Profesorul universitar Grigore Georgiu aminteÈ™te cuvintele scriitorului francez Paul Valéry (1871-1945), referitoare la unitatea culturală È™i rolul civilizator al Europei: „Acolo unde numele lui Gaius Iulius Cezar, Traian şi Virgiliu, acolo unde numele lui Moise, acolo unde numele lui Aristotel, Platon şi Euclid au o semnificaţie şi o autoritate simultane, acolo este Europa. Orice rasă şi orice pământ care au fost succesiv romanizate, creştinate şi supuse, în privinţa spiritului, disciplinei grecilor este în mod absolut european”. Ca atare, noi, europenii, trebuie să înţelegem însemnătatea istorică şi geopolitică a proiectului Uniunii Europene; să fim mai atenţi la dezbinarea provocată de unii, la diversiunile aruncate în rândul populaÈ›iei prin diverse mijloace de informare. „Euroscepticismul”, izolaţionismul sau naţionalismul „de galerie”- după cum scria cineva inspirat, vizează tocmai dezbinarea şi haosul în È›ară È™i pe continent.

  

Să fim convinÈ™i că politicienii angrenaÈ›i în această vastă construcÈ›ie, au  luat în calcul diversitatea etnică, lingvistică şi culturală a Europei, pentru a nu fi minimalizată. Unitatea europeană nu înseamnă înăbuşirea diversităţii naţionale şi locale, nu înseamnă uniformizarea culturilor, a mentalităţilor, a tradiţiilor, am mai spus-o într-un interviu luat anii trecuÈ›i. Totul renaÈ™te la intervale de timp, primăverile sunt veÈ™nice, „Culturile îşi vor păstra identitatea lor naţională, vor coopera, dar nu vor deveni indistincte şi uniforme. Diferenţele atât de pregnante dintre culturile germană, franceză, engleză, italiană şi spaniolă, de exemplu, sunt şi astăzi la fel de reale şi active ca şi acum o sută de ani, în pofida interferenţelor dintre ele şi a faptului că receptorii euro-viziunii consumă acelaşi meniu cultural”, mai scrie profesorul universitar Grigore Georgiu în cartea sa „Naţiune, Cultură, Identitate”. Integraţi în Uniunea Europeană, trebuie să ştim că rămânem români, chiar dacă unii locuiesc temporar în alte ţări, că „suntem o realitate voită etern de Dumnezeu”, după cum spunea părintele Dumitru Stăniloae.

    

De pe vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504) dorinÈ›a noastră a fost să avem cât mai multe legături cu restul È›ărilor europene. Am putea spune că visul lui Ștefan cel Mare era această Europă Unită. Și amintesc, în acest sens, faptul că era conÈ™tient de rolul său de apărător al creÈ™tinătăÈ›ii în Moldova È™i dincolo de hotare, scriind o scrisoarea în 1475 către principii creÈ™tini ai Europei, după biruinÈ›a dobândită împotriva turcilor la Podul Înalt de lângă Vaslui, mărturisind credinÈ›a sa È™i faptele sale, dragostea profundă întru Hristos, solicitând ajutoare pentru confruntările viitoare, în slujba creÈ™tinătăÈ›ii. „Noi, Stefan Voievod, vă spun că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme È™i este încă pierzătorul întregii creÈ™tinătăÈ›i È™i în fiecare zi se gândeÈ™te cum ar putea să supună È™i să nimicească toată creÈ™tinătatea ...  Auzind È™i văzând noi acestea, am luat sabia în mână È™i cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic am mers împotriva duÈ™manilor creÈ™tinătăÈ›ii, i-am biruit È™i i-am călcat în picioare. Pentru care lucru, lăudat fie Domnul Dumnezeul nostru. Èšara noastră este poarta creÈ™tinătăÈ›ii pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care este È›ara noastră, va fi pierdută, Dumnezeu să ne ferească de aÈ™a ceva, atunci toată creÈ™tinătatea va fi în mare primejdie ... Noi, din partea noastră, făgăduim pe credinÈ›a noastră creÈ™tinească È™i cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare È™i ne vom lupta până la moarte pentru legea creÈ™tinească, noi cu capul nostru”. 

 

Din veneraÈ›ie adâncă pentru Ștefan cel Mare, mai târziu, Mihai Eminescu È™i alÈ›i tineri de nădejde pentru neamul românesc au organizat festivităÈ›ile de la Putna din 1871. Organizatorii memorabilei ceremonii de la Putna scriau despre Ștefan Vodă că a fost „cel mai mare apărător al românismului în Orient È™i al civilizaÈ›iei creÈ™tine în secolul al XV-lea. El a înfrânt incursiuni barbare nu numai spre gloria È™i fericirea naÈ›iunii române, ci È™i spre binele Europei întregi”.

 

  

Trebuie să se înÈ›eleagă că atunci când o È›ară este prost condusă, sărăcia devine epidemică, cu atât mai mult în această perioadă de criză; defectele unui popor se amplifică, societatea devine bolnavă; atunci faptele profitorilor, a celor care se scaldă în acel mediu, devin odioase. Mediul în care trăim, adică oamenii din jurul nostru, mediile de informare tendenÈ›ioase care ne intoxică cu È™tirile lor, influenÈ›ează conduita într-o măsură mai mare sau mai mică, după cum fiecare îÈ™i are formată puterea caracterului, cunoaÈ™terea, capacitatea decelării. Oricum, există o bulversare generală, care trebuie înÈ›eleasă de cei din exteriorul È›ării È™i strict penalizată de cei din interior.

  

FranÈ›a se opune È™i ea intrării noastre în spaÈ›iul Schengen, iar  postul public de radio german, Deutschlandfunk, (DLF) a luat un interviu europarlamentarului liberal, membru al grupului ALDE din PE, contele Alexander Graf Lambsdorff, care a răspuns: „Eroarea apărută în clipa în care România şi Bulgaria au fost admise prematur în UE este consecinţa politicii extinderii UE de la sfârşitul anilor 90, care s-a abătut de la modelul iniţial, susţinut de Klaus Kinkel, adică modelul „Regata”. Mai exact: toţi părăsesc portul în acelaşi timp, însă înaintează spre UE cu viteze diferite, în funcţie de rapiditatea reformelor făcute. Acest model de politică a fost abandonat în favoarea aşa-numitului model Big-Bang: Toate ţările intră în UE simultan, lucru întâmplat în 2004. România şi Bulgaria au fost lăsate atunci de-o parte, fiind însă admise în UE în 2007.” Regretăm concluzia, dar vina este a faptelor noastre!

  

Astăzi când scriu acest articol aflu că Miniştrii de Interne şi Justiţie din statele membre UE, reuniţi în Consiliul JAI, au convenit amânarea deciziei privind aderarea României şi Bulgariei, cerând ca discuţiile în acest sens să se reia după publicarea următorului raport MCV, în decembrie, anul acesta.

  

Viitorul ni-l clădim noi. Și poate ar trebui să înÈ›elegem că nici dezbinaÈ›i nu putem trăi, È™i nici izolaÈ›i. Dezbinarea duce la haos È™i confruntare, izolarea la sărăcie, boală sau moarte.


Sursă: România din Diaspora

 

NOTA ISPRAVNICULUI: Aderarea la Schengen ESTE o prioritate pentru România. Dar NU CU ORICE PREŢ!

 

Afisari: 1464
Autor: Vavila Popovici (Raleigh North Carolina, SUA)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter