Într-o zi, marele filozof grec Socrate (469-399 d.C.) s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el:
- Socrate - îl întreabă acesta - , ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi?'
- Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei.
Omul acceptă.
- Prima probă este cea a Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
- Nu, spuse omul. De fapt, doar am auzit despre el.
- E-n regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu.
- Acum să încercăm proba a doua, proba Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotriva...
- Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevarat?

Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat:
- Totuşi, mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă: filtrul Folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
- Nu, nu chiar...
- Ei bine - a conchis Socrate - , dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce vrei să-mi spui?
Omul s-a ruşinat şi nu i-a mai spus nimic.
Şi astfel, Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa îl înşela cu studentul respectiv!