Pe 27 decembrie 1925, într-o cameră de hotel din Leningrad (actual Sankt Petersburg), a fost găsit spânzurat marele poet rus Serghei Esenin. Moartea sa, la 30 de ani, a fost clasată drept sinucidere. Doi ani mai târziu, în 1927, fosta lui soţie, Isadora Duncan (cu care se căsătorise în 1922), avea să-şi piardă viaţa la Nisa, într-unul dintre cele mai ciudate accidente posibile: strangulată de propria eşarfă, agăţată, în viteză, de roata maşinii decapotabile pe care o conducea.

Isadora Duncan a fost o celebră dansatoare de origine americană, care a pus bazele unui nou stil de dans în Europa, preluat mai târziu de mari maeştriai baletului, precum Mihail Fokin, Ted Shawn È™i de dansatoarea Ruth Saint Denis.
Deşi căsătoria dintre Serghei Esenin şi Isadora Duncan a fost un eşec, destinele lor s-au completat artistic, fiecare în limbajul specific de comunicare.

Acest filmuleţ extraordinar, găsit pe Youtube, este memorabil prin două lucruri: vocea lui Serghei Esenin, care recită, şi imaginea Isadorei Duncan, care dansează. Poezia interpretată de Esenin se numeşte, în traducere aproximativă, "Părăsit-am casa părintească". Muzica de fundal şi editarea video îi aparţin lui Alexandr Say.

Părăsit-am casa părintească

Părăsit-am casa părintească
Şi Rusia cu albastru-i blând.
Salcia bea stele, să-ncălzească
Întristarea mamei mele vrând.

Luna-n ape, sfărâmând lucirea,
Broasca ei de aur şi-a întins.
Florile-i de măr, încărunţirea,
Lin în iarba tatei şi-a prelins.

De mă voi întoarce – cine ştie?
Mult să cânt, să freamăt, sunt dator.
Străjuie albastra mea Rusie
Plopul vechi stând drept într-un picior.

Nu ştiu însă dacă-i pare bine
Că-l sărută ploile-n galop,
Căci, cum stă şi freamătă, cu mine
Seamănă la cap bătrânul plop.

                                      (1918)