Arte vizuale

La împlinirea celor 50 de ani de activitate, mari actori din generaţia de aur a scenei româneşti, dar şi tineri artişti ai momentului, îl vor sărbători pe maestrul Florin Piersic într-un cadru grandios, printr-un spectacol ce va avea loc pe data de 23 Martie, la Sala Palatului. Invitaţii de onoare ai evenimentului vor depăna amintiri, vor dezvălui secretele celor mai frumoase poveşti si întâmplări ce au marcat viaţa si cariera mult îndrăgitului artist.
citeste tot >>

Acţiunea este o trimitere discretă la istoria comună româno-bulgară, cel puţin prin momentul şi locul desfăşurării. Câţiva fugari bulgari ajung la Brăila anului 1870 cu gândul de a organiza o revoluţie pentru eliberarea de sub jugul otoman. Sunt entuziaşti şi puşi pe fapte mari. Pentru a face rost de banii necesari, pun în scenă piesa de teatru "Stanka cea pierdută". Dar le place şi viaţa, aşa că banii strânşi se duc repede pe apa sâmbetei.
citeste tot >>

O altă hibă este faptul că CNC-ul dă până 50% din costurile producţiei, urmând ca, teoretic, producătorul să pună restul. În realitate, producătorul face filmul cu jumătate din banii primiţi de la CNC, iar cealaltă jumătate o bagă în buzunar. Ca să faci un film de 2 miliarde de lei vechi (cât ar costa în total) cu doar 500 de milioane (adică un sfert din cât ar trebui) înseamnă bineînţeles să alegi cele mai ieftine locaţii, cei mai ieftini actori, cei mai ieftini operatori. Iese un film pe măsura costurilor.
citeste tot >>

Un fragment inedit al licitaţiei îl constituie fotografia contemporană. Prin modernitatea viziunii, grupul de artişti ale căror opere sunt prezente în expoziţie impun un limbaj coerent şi îndrăzneţ. Deşi din generaţii diferite, ei practică o "radiografie" inedită a realităţii, ţintind către "a face vizibile lipsa, golul şi ascunsul". Numele lor sunt Teodor Graur (n.1953), Andrei Iliescu (n.1956), Aurel Miron Manea (n.1983), Mihnea Alexandru Ghilduş (n.1982), Ionuţ Staicu (n.1974) şi Alex Gâlmeanu (n.1978).
citeste tot >>

Obrăznicia unora, indolenţa altora, mirosul banului au făcut ca pe nevăzute, dintr-odată, să se creeze o ruptură între generaţii, care mai apoi s-a transformat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Nu poţi tu, care ai debutat cu un singur film, să negi existenţa unuia cu 60 de filme. Toţii spectatorii, ăia câteva milioane erau idioţi? Şi ai venit tu, inteligentule şi talentatule, să-i luminezi? Începe cinematografia română cu tine? Mircea Daneliuc, care a câştigat 35 de premii ACIN - UCIN, e un "expirat", Sergiu Nicolaescu, cu 32 de premii ACIN - UCIN şi 65 de filme, e un "dinozaur", iar tu, pionier în grădina Raiului, cu un film ce are vreo 40.000 de spectatori eşti zâna inteligentă şi cinema-ul românesc începe cu tine?
citeste tot >>

An de răscruce, 2010 propune noi termeni în redefinirea probabil a multor domenii din viaţa socială a României. Au trecut 20 de ani de frământări, de încercări, de greşeli şi de speranţe. Societatea românească a acumulat şi experienţă şi umori. Speranţa şi ura s-au înfrăţit, ce a rezultat se poate vedea cu ochiul liber: români contra români, tineri contra bătrâni, tată contra fiu, frate contra frate. În acest context, când totul poate fi contestat, au apărut liste cu "expiraţi", au apărut delaţiuni, minciuni, denigrări...
citeste tot >>

Nu vă iluzionaţi, criticii erau cam aceiaşi, cu menţiunea că unii care erau în frunte atunci, din decenţă s-au retras şi au rămas astăzi doar cei din coada ierarhiei, reşapaţi şi cosmetizaţi, care cântă cu ură proletară (evident că erau membri de partid comunist) pe toţi aceia care, vezi Doamne, îi ţineau în umbră. Astăzi putem vorbi de o critică? Mă îndoiesc. Eventual de critică de casă, de curte, de foame, de limbă întoarsă, de căţei, de căţeluşi, unşi pe la uşile unora şi altora, care urmăresc cu totul alte interese decât cultura naţională.
citeste tot >>

Nu cred că mai exista vreo ţară în lume în afară de România în care un producător de film câştigă din banii de producţie şi nicidecum din vânzarea filmului. Procedând aşa, producătorii de film nu realizează că gripează un întreg mecanism, care de altfel ar trebui să funcţioneze şi la noi. În momentul în care un producător decide să câştige din banii alocaţi producerii filmului, acesta trebuie să renunţe uneori la locaţii considerate prea scumpe, la plata actorilor, la echipamente de înaltă calitate, ca apoi, nemaiavand niciun interes să mai facă ceva cu filmul, pentru că ar însemna alte costuri. Şi apoi cine ar vrea sa cumpere sau să vadă un film făcut aşa... în stil ''minimalist''?
citeste tot >>

De la "Patul conjugal" încoace (film în regia lui Mircea Daneliuc, cu Gheorghe Dinică şi Coca Bloos în rolurile principale), România n-a mai participat la competiţia oficială a Festivalului de la Berlin."Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este asfel primul film românesc din ultimii 17 ani care participă la Ursul de Argint. Şi nu doar participă, ci şi reuşeşte să ia două premii importante: Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint şi premiul "Alfred Bauer".
citeste tot >>

A fost supranumit Făt-Frumosul cinematografiei româneşti. De aceea mulţi pun popularitatea lui Florin Piersic pe seama staturii impresionante şi a frumuseţii sale masculine. Fals! Există actori mai frumoşi şi cel puţin la fel de impozanţi ca Florin. Alţii zic că vorbeşte prea mult şi că avalanşa de vorbe dă iluzia talentului actoricesc. IarăşI fals! Cel mai guraliv dintre actorii români (şi poate dintre toţi românii) a reuşit, prin cel puţin două roluri magistrale să umple scena şi să-şi dea măsura valorii, aproape fără cuvinte: Lenny din "Oameni şi şoareci" şi Indianul din "Zbor deasupra unui cuib de cuci".
citeste tot >>