Colectii Si Colectionari

Piaţa de artă din România este atipică din toate punctele de vedere. Dar este atipică în raport cu piaţa europeană sau mondială, în niciun caz cu propria evoluţie. În această ultimă perspectivă, este perfect consecventă şi coerentă, în sensul că este un permanent paradox: lucrări cu miză mare trec neobservate sau nevândute, lucrări cu valoare artistică medie sunt adjudecate la preţuri de mari
citeste tot >>

Am amânat intenţionat, în observaţiile mele despre piaţa de artă, o performanţă fără precedent la vânzările prin licitaţii. E vorba de vânzarea, prin casa Căluşari din Oradea, a unui diamant de 18,51 de carate, la impresionanta sumă de 2.600.000 franci eleveţieni (2.100.000 euro). Deşi nu este în mod nemijlocit un obiect de artă, nefiind creaţia unui artist, el este asimilat, totuşi, acestui domeniu, ca toate bijuteriile în general.
citeste tot >>

Nicolae Grigorescu nu este considerat doar cel mai mare pictor naţional, ci şi cel mai mare pic­tor modern de chipuri evreieşti, de la Rembrandt încoace. El a reu­şit, ca nimeni altul, să sugere­ze, cu strălucire, forţă şi adevăr, ti­pologia ovreiului tradiţionalist. Unul dintre tablourile sale pe a­ceastă temă, ''Ovreiul şi gâsca'', a fost de două ori expus la Paris: o dată în 1880, la Salonul picturii franceze, şi a doua oară în 1887, în ''Boulevard des Italiens'' în ex­poziţia organizată de prietenul său George de Bellio (Gheorghe Bellu), protectorul impresioniştilor.
citeste tot >>

Săptămâna trecută au avut loc în Bucureşti două licitaţii, ambele fructuoase, evident, în raport cu mizele şi standardele specifice de performanţă ale fiecăreia: una la Alis, pe 18 octombrie, alta la Artmark, pe 20 octombrie. Ambele case de licitaţii l-au avut ca favorit pe Nicolae Grigorescu: Alis - un tablou ("Casă în Bretania"), Artmark - cinci. Prima n-a reuşit să-l vândă (poate şi datorită preţului prea mare de evaluare - 80.400 de euro), cealaltă le-a vândut pe toate cinci. Artmark a avut, ca de obicei, un indice de performanţă strivitor: 96%, cu 119 lucrări adjudecate, din 124 oferta­te (fuseseră 125, dar una a fost re­trasă din licitaţie). Aproape toate nu­mele "grele" ale picturii româneşti au fost prezente în licitaţie cu mai multe lucrări şi toate au fost vân­du­te: Nicolae Grigorescu cu cinci, Pe­traş­cu şi Tonitza cu câte patru, Ţucu­lescu şi Pallady cu câte trei. Totalul încasărilor a fost de 1.071.900 de euro.
citeste tot >>

Interesant e faptul că Tudor-Art.com nu a apărut în Bucureşti, nici în Cluj, Timişoara sau Craiova, oraşe unde piaţa de artă e cât de cât activă, ci într-o localitate total ex-centrică acestui domeniu: Rm. Vâlcea. Iniţiatorul site-ului se numeşte Dan Tudor, un om de afaceri care, nici el, nu a avut, în formaţia iniţială, afinităţi speciale cu arta sau cu piaţa de artă. Atât omul, cât şi fapta lui confirmă, o dată în plus, aserţiunea lui Dan Puric că regenerarea domeniilor de orice fel se va face, în România, în această perioadă, dinspre capilare spre inimă şi nu invers.
citeste tot >>

Primele cărţi poştale cu destinaţie expresă de comunicare erau neilustrate. Motivul pentru care se practica acest tip de corespondenţă deschisă era legat strict de bani: taxele poştale erau la jumătate faţă de scrisorile în plic. Prima carte poştală din lume a fost emisă de serviciul poştal austriac, la 1 octombrie 1869. Era din hârtie de culoare gălbuie şi avea mărimea de 123 x 83 mm. Preţul noului suport epistolar era de doi creiţari (o jumătate din preţul necesar expedierii unei scrisori) şi avea pe el inscripţia 'Correspondenz - Karte'. Succesul noului gen de corespondenţă a fost imediat, fiind vândute peste 9 milioane de exemplare în primul an.
citeste tot >>