Credinta

Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă fără religie am lătra precum cîinii. Ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filosofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.
citeste tot >>

În viaţă nu e prea bine să ai totul. Este bine ca tot ceea ce ai să ai după muncă, după un câştig onest, nu să-ţi vină totul de-a gata. În clipa în care-ţi vine totul de-a gata te degenerează. Informaţia de pe computer nu e totuna cu ceea ce dă dascălul, numai că şi dascălul astăzi a devenit curea de transmisie pentru nişte informaţii idioate.
citeste tot >>

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.
citeste tot >>

În anii '50, România era sub ocupaţie, părinţii şi bunicii cominterniştilor de azi se străduiau de zor să ne măcelărească elitele pentru a le lua locul, propovăduirea religiei începea să fi e interzisă, iar acest călugăr continua să facă minuni acolo în munţi, la Sâmbăta de Sus, în Făgăraş. Noii securişti alergau după dobândirea a noi tehnici parapsihologice. Să nu uităm că până şi SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu şcoala de parapsihologi, fusese decimat. Au pus ochii pe Arsenie Boca şi pe minunile lui, gândind, în micimea lor, că se joacă cu hocus-pocus. L-au luat şi l-au închis într-o unitate a securităţii din Făgăraş, la beci, în lanţuri, că le era frica de el. Ei bine, bătut, umilit şi nemâncat, nu le-a spus decât că el nu face minuni, ci Dumnezeu lucrează.
citeste tot >>

Cred că se impune o măsură de igienă ortodoxă. Ar trebui mărturisit. Noi nu mai avem reflexul de a mărturisi, noi avem reflexul de a comenta. Comentariul, după părerea mea, este la bere. Omul vorbeşte, sfântul cuvântă, iar Dumnezeu grăieşte. Sunt trei dimensiuni ontologice diferite. Sfântul nu vorbeşte. Omul însă se îneacă în vorbe, el vrea să vorbească. Nu poţi să vorbeşti despre martiri, nu poţi să comentezi. Poţi să comentezi la fotbal, poţi să comentezi politică. Sfinţii şi martirii nu se comentează! Despe ei se cuvântă cu autoritate.
citeste tot >>

Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud. Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!
citeste tot >>

Am fost acum un an şi jumătate în China şi mi s-a spus că, atunci când comuniştii chinezi au luat puterea, au obligat, forţând până la maximum populaţia, să scoată din casă toate vasele de porţelan, de jad, de pe vremea imperiului şi să le spargă. În caz contrar, ar fi fost împuşcaţi. Toată lumea, de frică, a făcut acest lucru, dar se pare că nişte tineri au luat cioburile şi au făcut cele mai frumoase bijuterii care se află acum în China.
citeste tot >>

Napoleon face adevărata istorie a Revoluţiei franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punând parul pe haimanalele de pe uliţă. Când a fost întrebat cum îşi explică intrarea armatelor sale în Ţările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franţei se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franţei, ci ideile revoluţionare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon.
citeste tot >>

În perioada comunistă, valoarea a fost confiscată, pentru ca forţele comuniste să se legitimeze, alţii au fugit, iar mediul de cultură a fost impostura. De 20 ani încoace trăim însă victoria şi triumful nelimitat al nonvalorii. Este punerea ei pe soclu. Valoarea a fost rejectată în afară total. Care este destinul valorii în continuare, când noi avem o dublă tensiune ? Iesim dintr-o criză de tip autohton, regională, dintr-un ghetou neocomunist, care acum se sparge, şi intrăm intr-o comunitate europeană civilizată, care nici ea nu este perfectă.
citeste tot >>

Cineva mi-a spus: "Eu vin la spectacolele dumneavoastră ori de câte ori mă simt rău". Am jucat odată "Visul" în faţa unei delegaţii de la Vatican şi un mare părinte catolic mi-a zis, după ce a ascultat Addagio de Albinoni: «Ceea ce faci tu este Logos»! Un părinte de la Cluj mi-a spus: este un spectacol creştin!, iar un monah mi-a mărturisit că nu doar Addagio este creştin, ci tot ceea ce fac... Până şi divertismentul este creştin.
citeste tot >>