Mărgele De Cristal

OK, mi-am zis. Asta e stabilit. Nu există nimic pe aici, dar, totuşi, ce naiba am de rezolvat? Nu-mi era nici frig, nici foame, nici nimic, de fapt. M-a frapat că asta Absurdul situaţiei m-a îndemnat să râd. Dar nici măcar asta nu se putea. Nu aveam gură, sau plămâni, sau corzi vocale, sau măcar organism. Mă simţeam bine. Sau, de fapt, nu mă simţeam rău, sau, de-adevăratelea nu mă simţeam.era - nu era nimic.
citeste tot >>

Mi-a spus azi-noapte iubita:/ ''L-am visat pe Nichita./ Se certa cu un munte mare/ şi încerca să zboare./ Şi nu putea, nicicum nu putea/ ceva în el gemea şi se frîngea/ prăbuşindu-l în sus/ spre apus/ şi spre alte hiperboreene/ suduri răsăritene/ lăcrimate de el în pustie/ pe nişte hîrtie.
citeste tot >>

Se-apropie vara, zvâcnind din bibani,/ Spinarea suindu-şi spre sfâruri de iască/ Aprinsă cu lupa, sporind în buşteani/ Un vifor de noimă de plută 'scărească.
citeste tot >>

Mi-a spus azi-noapte iubita:/ L-am visat pe Nichita./ Se certa cu un munte mare/ şi încerca să zboare./ Şi nu putea, nicicum nu putea,/ ceva în el gemea şi se frângea/ prăbuşindu-l în sus/ spre apus/ şi spre alte hiperboreene/ suduri răsăritene/ lăcrimate de el în pustie/ pe nişte hârtie.
citeste tot >>

Iubitule, sunt sigură, îţi spun,/ Că mi-ai descris, în amănunt, portretu'/ Când desenai gagici pe şevaletu'/ Plutind prin balonaşe de săpun!
citeste tot >>

Mi-a spus azi-noapte iubita:/ L-am visat pe Nichita./ Se certa cu un munte mare/ şi încerca să zboare./ Şi nu putea, nicicum nu putea,/ ceva în el gemea şi se frîngea/ prăbuşindu-l în sus/ spre apus/ şi spre alte hiperboreene/ suduri răsăritene/ lăcrimate de el în pustie/ pe nişte hîrtie.
citeste tot >>

Să-ţi povestesc din viaţa mea de după marea răscruce? Cum iubesc eu şi cum am iubit de mi-au scăpărat călcâiele sufletului peste drumuri mai pieptişe ori mai prăvălişe? Râdeam cu o prietenă care se mira că niciodată, niciodată de când mă ştie ea, n-am ponegrit bărbaţii şi dragostea, cu toate că nu am ţopăit chiar de fericire perpetuă în istoriile mele. Şi îi spuneam că în fiecare relaţie pornesc cu toate celulele intacte.
citeste tot >>

Trece-atât de iute timpul,/ Amintire-i ce-a fost ieri,/ Cu speranţa că-i vezi chipul,/ Pleci în lanul cu tăceri!
citeste tot >>

Născuta la 22 octombrie 1992 in Balş - Olt, elevă la Liceul Teoretic din aceeaşi localitate, la doar 17 ani, Elena Gabriela Lazăra a fost revelaţia serii în cadrul Poeticilor cotidianului din data de 11 martie 2010 din OtherSide Club Bucureşti. Cu o scriitură dezinvoltă şi cursivă, cu o imagistică remarcabilă, acestă poetă are toate şansele sa devină cunoscută şi recunoscută în valul cel nou al poeziei româneşti.
citeste tot >>

După-amiază, am fost acasă la un prieten de familie, inventator. Nu am catalogat niciodată persoanele după talente şi aptitudini, dar de fiecare dată am savurat cu poftă o porţie de înţelepciune. Este interesant felul în care acest om, care deşi apropiat de al optulea deceniu al vieţii, priveşte viaţa prin ochi de adolescent, cu o inteligenţă şi o cultură purtată pe propriii umeri şi cu vise şi scopuri de împlinit, ca o renaştere permanentă. Acest om (îmbrăcat la costum cu cravată roşie şi pe cap cu o şapcă pe care este desenat un cap de urs pe care scrie "bear love" - dragoste de urs), îmi spune că nu există materie.
citeste tot >>