Muzica

Agreabil, relaxant, tonifiant! Cam aşa ar putea fi rezumată starea indusă, în prima zi de martie, de Váczi Eszter Quartet, o trupă maghiară de jazz venită să cânte în Bucureşti... Concertul a avut loc la Institutul Balassi - Centrul Cultural al Ungariei, de pe strada Gina Patrichi. Foarte bună orchestra, foarte sexy solista!...
citeste tot >>

FOLK YOU! a fost de la bun început, aşa cum a declarat-o mentorul acestui festival, Florian Pittiş, o mişcare de rezistenţă. De aceea şi-a şi extins permanent plaja muzicală a genurilor, devenind un fel de mişcare de ecumenism muzical, în care s-au exprimat şi Tudor Gheorghe, şi Gheorghe Zamfir, şi Marius Mihalache etc. La ei n-a protestat nimeni. În momentul în care a apărut Puya pe scenă, lucrurile au deviat brusc. S-a întâmplat, pe 23 iulie, ceva ce nu se întâmplase niciodată la Folk You!: s-a aruncat cu sticle în artist!
citeste tot >>

A renunţat la cariera muzicala în România, la vârsta la care alţii şi-o încep. Avea 23 de ani în 1970, când a plecat oficial în Germania, ca urmare a prestigiului căpătat după cucerirea trofeului de la Braşov. Fascinată de perspectivele oferite de showbiz-ul german, n-a mai venit în ţară. A cântat cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, a avut un contract cu o casă de discuri şi a jucat în doua seriale TV. În paralel, a început să picteze şi să colecţioneze obiecte de artă. În 2003 au vândut totul şi s-a mutat în nordul Italiei, lângă Milano, unde locuieşte şi acum.
citeste tot >>

Am trecut prin Castellon, unde la ora aceea trăiau vreo 36 de mii de români, la 70 de mii de spanioli. La ora actuală sunt 200 de mii de români acolo. Ne-am gândit să facem un concert în sala de sport, mizând cu pesimim pe prezenţa a circa 30 % din ai noştri. Am adus două autocare cu dubaşii din Brăneşti, din Banat; instalaţii, scenă, lumini, tot ce e nevoie pentru un spectacol colosal. Am făcut investiţii gigantice, m-a sprijinit şi o bancă. În sală am avut doar 300 de fani şi prieteni, mulţi străini. Afară se buluciseră cinci mii de oameni, care nu îndrăzneau să intre în sală, pentru că biserica le 'recomandase' să se ţină departe de noi, 'păgânii'. Ce să spun? Noi cântăm paparude. Din păcate, ele sunt precreştine.
citeste tot >>

Sensul expresiei din titlu e o prescurtare a proverbialului nărav ro­mânesc concentrat în formula 'să moară capra vecinului', cu extensii comportamentale ce frizează ab­surdul absolut: adică mai bine să moară şi capra mea decât să tră­iască a vecinului. N-ai să vezi, decât în cazuri extrem de rare, vreo ilustrare a aceleiaşi probleme de convieţuire socială sau profesiona­lă, pusă în termeni normali: ce dacă e sănătoasă şi lăptoasă capra vecinului, dacă şi a mea este? Aceeaşi situaţie o regăsim în lumea showbiz-ului, şi încă la case mari, cu expertiză internaţională, cum sunt D&D East Entertainment şi Emagic, care n-au găsit ceva mai bun de făcut decât să programeze două festivaluri muzicale în exact aceleaşi zile: 1, 2 şi 3 iulie. E vorba de Rock The City (organizat de D&D) şi B'ESTFEST (de Emagic). Şi fiecare a decis să-şi păstreze poziţia.
citeste tot >>

În concertul 'Cântece sacre de Paşte' de la Opera Naţională din Bucureşti (astăzi, 21 aprilie) ar fi trebuit să cânte, împreună cu Felicia, şi cobzarul Ion Creţeanu ('Ion al Cobzei', cum l-a rebotezat soprana, în urma unei surprize aniversare făcute de rapsod). Ar fi fost a doua oară când Ion Creţeanu s-ar fi adresat direct unui public de musică cultă (prima dată a fost anul trecut, în august, în ziua în care a aflat că are cancer). Cobzarul n-a putut onora însă invitaţia sopranei şi a lui Cristian Mihăilescu. Tocmai s-a operat (din acelaşi motiv nefericit) în urmă cu o săptămână, la Fundeni, şi doctorii i-au interzis să rişte. Se vor întâlni însă şi vor cânta împreună, pe 17 mai, la Muzeul Satului, la aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea acestuia.
citeste tot >>

Are voce fatidică şi blândă cu un accent portughez rotund. Poate cânta muzică fado cu succes, cred că pentru ea muzica este o raţiune de a trăi. Nu oricine cântă fado, pentru că muzica fado trebuie trăită la fiecare celulă, o atingere de aripă sau un zbor frânt, o iluzie sau utopie, plâns sau bucurie, bine sau rău. «Saudade» reprezintă toate acestea la un loc. Tot ce am scris se găseşte în această fiinţă a lui Dumnezeu şi sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare. O să închei prin a-ţi mulţumi pentru această lumină şi îi mulţumesc ei că a luat o parte din mine şi mi-e ruşine că nu am putut să fiu eu prima care i-o dăruieşte.
citeste tot >>

Felicia Filip este una dintre marile soprane românce şi una dintre cele mai strălucitoare din lume. Ca şi Brâncuşi, a devenit universală, rămânând olteancă. Nu prin muzică, ci prin atitudine şi grija de propriile rădăcini, înfipte adâc şi irevocabil în malul Oltului. A cântat la Royal Opera House Covent Garden din Londra, la Staatsoper în Viena si la Liceo di Barcelona.
citeste tot >>

Din motive obiective şi subiective, n-am avut răgazul să consemnez, la momentul faptei, una dintre şotiile cu care mă mândresc. Pe 12 ianuarie, aşa cum se ştie, la Opera Naţională din Bucureşti, Felicia Filip şi prietenii ei de la Opera din Braşov au susţinut, sub bagheta regizorală a lui Cristian Mihăilescu (soţul Feliciei), spectacolul 'Eu sunt Felicia'. Cei doi soţi au anunţat acolo că, în curând, vor sărbători 20 de ani de la căsătorie.
citeste tot >>

Viaţa mea a fost în alb şi negru. Este evident că, dacă m-a lăsat să trăiesc, nu m-a lăsat degeaba. Faptul că EL mă iubeşte... ne iubeşte pe toţi. Dar nu e de-ajuns. Mai este ceva. Şi L-am întrebat: Ce vrei? Unde să mă duc? Şi nu mi-a răspuns. Măi, nu glumi cu mine, că eu mai am de trăit. Uite, sunt pe picioare acum... Am început să lucrez cu oamenii, m-am apucat de a doua piesă de teatru, m-am apucat de pictat, după ani de zile. Băi, e un semn. Cu muzica e la fel. Menirea mea este ceea ce urmează. Şi tot ce fac de acum înainte vine de la sine.
citeste tot >>