Salonul Refuzaţilor

Personalităţi care ar putea schimba rapid destinul României există. Mai multe chiar decât strictul necesar. Unii în ţară, alţii în diaspora. Unii au fost în străinătate, au făcut performanţă şi s-au întors, punându-şi la dispoziţia naţiunii profesionalismul şi excelenţa, confirmate printre străini. Aici au avut de luptat, pe de o parte, cu ticăloşia structurilor puterii, iar pe de altă parte cu nesimţirea victimelor. Oamenii preferă să se lamenteze sau să moară, decât să-i identifice şi să-i susţină. Unul dintre aceştia este profesorul Florian Colceag, autorul proiectului MODELUL DE ŢARĂ. Din aceeaşi tipologie, a refuzaţilor, face parte şi mai tânărul Ioan Roşca, personalitate debordantă, atât prin polivalenţele sale, cât, mai ales, prin nivelul de performanţă la care s-a manifestat. Ioan Roşca este, în acelaşi timp, un justiţiar intransigent, cu o atitudine morală de neclintit .
citeste tot >>

Trăim într-un timp de veritabil clan literar, de dezorientare şi de totală negare a unor valori. Mă las, fără să vreau, invadat de un gând amar. Îmi amintesc de furibundele atacuri dezlănţuite împotriva Poetului Naţional, decretat de unii drept "reacţionar" sau "precursor al fascismului". Campania de negare, de demolare a marilor noastre valori, în frunte cu Mihai Eminescu, suveranul acestor valori, nu-i nouă la noi; dar, în anii din urmă, ea a căpătat o virulenţă neobişnuită.
citeste tot >>

Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu, Parlamentului României, Domnului Preşedinte al Colegiului CNSAS Dragoş Petrescu, Domnului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu, Societăţii Civile din România
citeste tot >>

În februarie 2008, Cezar Ivănescu a fost supus unui linşaj mediatic inconştient, stârnit de Mircea Dinescu, printr-o calomnie incalificabilă. În vacarmul general al repetării în canon a acelui zvon fără acoperire, că poetul Cezar Ivănescu a fost colaborator al Securităţii, vocile celor care i-au luat apărarea nu s-au mai auzit. Prezentăm acum una dintre luările de poziţie care-i onorează pe cei care au avut demnitatea să o adopte.
citeste tot >>

Eu am folosit, însă, în poezia mea, sensul originar al cuvântului îndurare, dar nu cred că a priceput nici un alt critic literar. Noica s-a dus - probabil i-a rămas în memorie discuţia de-atunci - şi a căutat în Dicţionar cuvântul îndurare şi a găsit povestea aceea uluitoare: a te îndura însemna a te face dur. Acesta e sensul cel vechi.
citeste tot >>

Astăzi se împlinesc doi ani de la moartea poetului Cezar Ivănescu. Dosarul acelei morţi cumplite şi suspecte este şi astăzi un mormânt deschis, iar amintirea însângerată a lui Cezar Ivănescu continuă să ne bântuie amintirile vinovate. De aceea, pierderea sediului USR poate fi înţeleasă şi în această cheie: începutul unei lungi pedepse karmice, provocată de faptele tuturor celor care, într-un fel sau altul, l-au lapidat, unii în timpul vieţii, alţii în timpul morţii. Pentru CERTITUDINEA, Cezar Ivănescu e o certitudine a celor mai înalte valori la care poate aspira o naţiune. Este atât de viu încât pare încarnarea tragică a unui poem de Nicolae Labiş, fratele său mai mare întru destin: «Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,/ Spre-un cimitir mai sobru si mai demn».
citeste tot >>

Nu am răspuns niciodată în scris la această scrisoare a lui Constantin Noica... şi iată de ce... Când în presa literară românească a reînceput să apară semnatura lui Constantin Noica, eu ştiam cine este Constantin Noica, avantajat de lecturile mele "reacţionare"... Îi urmăream cu ardoare toate apariţiile publicistice, iar în toamna tarzie a anului 1968 l-am şi întâlnit la venirea mea în Bucureşti. Debutasem în 1968 cu volumul de poeme "Rod", prietenul meu din acele vremuri, Victor Ivanovici, îi dusese lui Noica volumul meu, Noica îl citise şi exclamase: "Iată Poetul!", iar Victor Ivanovici mă convocase la o întâlnire cu Maestrul.
citeste tot >>

În curând se vor împlini doi ani de la moartea lui Cezar Ivanescu. Uneori mi se face un dor cumplit de el. Parcă îl văd urcând aleile de la Pogor, cu celebrul său rucsac atârnat pe umăr, da, chiar don Caesar, întors către sine, tot mai întors, ca şi cum lumea aceasta ar fi prezentat din ce în ce mai puţin interes pentru părintele "Rod"-urilor. Alteori mi se pare că îi aud vocea şi mai ales râsul. Ce râs teribil avea Cezar Ivanescu, râs sincer, râs ontologic, un fel de prăvălire mântuitoare a întregii sale fiinţe!
citeste tot >>

Cum la noi solidarizare există, dar între veleitari, impostura a inundat literatura. Avem peste 2000 de scriitori cu carnet, 20.000 fără, 2.000.000 şi mai bine de cârcălici, spre a le spune ca Arghezi. Un tsunami de revizuiri s-a prăvălit peste istoria literaturii, de o atenţie specială bucurându-se marea poezie politică, începând cu Doina lui Eminescu. Poeme ca Hora Unirii, Noi vrem pământ, Oltul au fost declarate cu bulină roşie, ca şi clădirile cu grad seismic ridicat, numai bune să fie demolate. Citiţi: scoase din manual. Mesajul a fost înţeles ad litteram: batjocorirea capodoperelor li s-a părut unora obligatorie. întâi, oaia (Mioriţa), pe urmă, căprioara (Labiş), ca să nu fim acuzaţi, ca popor, de zoorastie. "S-o jupuim şi s-o facem drapel", cântă Ada Milea despre Rodica lui Alecsandri. De ce?
citeste tot >>

Ar trebui ca cineva să îl cunoască pe Gamal el-Ghitani, nu numai scriitorul de excepţie, ci şi omul atît de profund care despre esenţe discută întt un limbaj esenţial, emiţînd un fel de discurs continuu pentru care sincopele timpului nu contează. Căci la o bună bucată de vreme, în toiul unei discuţii despre sufism, mi-a zis: "Şi la Blaga am întîlnit idei sufite. Dar, mai mult decît el, Cezar e un poet sufit. Nu ştiu dacă ştie asta despre sine". Iar deunăzi, la telefon, m-a rugat: "Mai trimite-ne! Este atît de frumos ce ai tradus!" Şi i-a transmis salutări... domnului Cezar Ivănescu.
citeste tot >>