Colegiul redacţional al acestei publicaţii online este alcătuit, după cum bine se vede, numai din morţi: Mihai Eminescu, Carmen Sylva, I.L. Caragiale, Pamfil Şeicaru, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Cezar Ivănescu. Mai există şi o echipă de colaboratori, alcătuită din oameni relativ vii, care-şi asumă cu smerenie rolul de slujitori ai celor dintâi. Nu este nici exhibiţionism, nici speculaţie perversă, este expresia unui mesaj. Iar mesajul acestei îndrăzneli (impietăţi ar spune unii, iar alţii ne vor lua, poate, peste picior) este că morţii aceştia sunt, prin faptele lor fundamentale, mai vii decât noi, anacronicii. Mai vii şi mai actuali. Nu i-am resuscitat, deci, aducându-i în actualitate, am consemnat doar o stare de fapt. Textele lor, selectate după criteriul actualităţii, vor fi publicate periodic, ca şi când acum ar fi scrise.
Ceea ce încercăm prin acest demers presupune un mare risc şi o mare responsabilitate. Lucian Blaga zicea însă că există oameni care, de teama de a nu abuza în vreun chip, preferă să nu făptuiască nimic. Despre aceştia se poate spune că însăşi existenţa lor e un abuz. La fel credem şi noi deşi, la nivel de gramatică a gestului, nu este exclus să mai şi greşim. Ne asumăm însă acest risc şi întreaga responsabilitate a faptei. Mai bine să greşeşti făptuind, decât să rămâi integru nefăptuind nimic.
 Miron Manega – Ispravnic de concept