În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ti timp să vezi durerea şi lacrima arzând

Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând!

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,

Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,

Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepti din urmă când mergi cu slăbănogi,

Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău, bătrâni,

Fă-ți timp de-o vorba bună și-o coajă pentru câini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,

Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos,

Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,

Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune,de post și meditări,

Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,

Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,

Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.

Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,

Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,

Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.