Mamă, la oraş e foarte bine;

geme cartierul de poeţi;

toţi sunt trişti şi palizi ca şi mine

şi se-ncoronează când sunt beţi...

Odele se scriu cu mâna stângă,

dreapta-i numai pentru însemnări,

circulă o virgulă nătângă

printre ne-ntâmplatele-ntâmplări;

la oraş cea mai grozavă-i noaptea:

merg într-una, străzile-s pustii,

uite-aşa ajungi să nu mai ştii

dacă scrii sau ea te scrie, cartea...

Dacă ai noroc, faci rost precis

de o altă minimă splendoare:

o iubită cu trecut decis

şi cu viitor la întâmplare;

mai frumos e însă când rezişti

plin de demnitate la tentaţii;

dai la câini şapte pătrimi din raţii

pentru că şi câinii-s foarte trişti;

şi frumos e când să-mparţi mai poţi

chiar şi pita de la subsioară

simţi c-o vei mânca a doua oară

când vor fi sătui şi veseli toţi...

Mamă, la oraş este sublim;

bine c-am fugit la timp de-acasă;

bine că m-am rătăcit! amin!

să-mi cântaţi, când am să stau pe masă

şi-am să dorm de toate câte sunt,

şi-oi visa că-s vesel, în pământ,

rădăcină la o stea frumoasă...