„V-am lăsat săraci și proști și v-am găsit și mai săraci, și mai proști”

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Autoritățile din Tg. Jiu au transformat prima sărbătoare națională Constantin Brâncuși într-o parodie lugubră, convertind ziua de naștere în parastas. Mai exact, au găsit de cuviință să-l celebreze pe marele artist universal cu colivă, lumânări și sobor de preoți care au cântat „Veșnica pomenire”. Ce-o fi fost în mintea lor e greu de aflat. Probabil nimic.

Este greu de conceput, din partea unui primar, atâta ignoranță sordidă, atâta nesimțire elementară în a ști măcar ce se sărbătorește pe 19 februarie, chiar dacă este prima sărbătoare națională Constantin Brâncuși. Mă întreb dacă primarul știe cine a fost Constantin Brâncuși și cât de important este acest nume la scară planetară. Mă întreb așa, retoric, pentru că, de fapt, știu răspunsul...

Ei, bine, acest primar, pe nume Cârciumaru, care nu știe care e deosebirea dintre aniversare și parastas sau dintre tort și colivă, conduce de 16 ani destinele orașului Tg. Jiu, în care se află cele mai importante lucrări ale celui mai mare sculptor modern al lumii. O fi numai vina lui?...

 „Autorităţile din Târgu Jiu au înnebunit, confundă ziua de naştere a lui Brâncuşi cu ziua lui de moarte - declara, indignat, ieri, Laurian Stănchescu, inițiatorul Legii Brâncuși. NEBUNILOR! IGNORANŢILOR! ANALFABEŢILOR! IDIOŢILOR! Astăzi (19 februarie) este ziua de naştere a lui Brâncuşi, nu este ziua în care a murit, aceea este pe 16 martie! Brâncuşi trebuia celebrat, sărbătorit astăzi, în schimb autorităţile gorjene l-au comemorat. Au adus colivă la ziua de naştere a lui Brâncuşi. Atât de imbecili să fiţi? Voi vă sărbătoriţi ziua de naştere cu colivă? Idioţilor, de ziua voastră de naştere oferiţi colivă invitaţilor? De ziua voastră vă aprindeţi lumânări de priveghi?”.

Ar fi multe de comentat. Mă mulțumesc doar să adresez aceste cuvinte: prietene Laurian Stănchescu, până când oamenii nu se vor trezi, până când gorjenii nu vor avea puterea să voteze altceva decât au votat până acum, până când casa părintească a artistului de la Hobița nu va fi restaurată, până când nu-l vom merita pe Brâncuși, să-l lăsăm acolo unde este, în Franța, printre străini. Chiar dacă nici Franța nu l-a vrut și s-a purtat cu el, în timpul vieții, cu o ingratitudine comparabilă doar cu a României, astăzi. Dar este mai ușor de îndurat ticăloșia străinilor decât a fraților...