Arte vizuale

Adrian Costea este un mare sculptor. Cât de mare - nu știu. Și n-o știe nimeni, căci aceasta este de competența posterității. Pot să afirm însă, cu toată responsabilitatea, că nivelul de universalitate a lucrărilor sale nu este cu nimic mai prejos decât cel al lui Brâncuși. Mi-am confruntat intuiţia cu aprecierile unor oameni specializaţi în domeniu şi, cel puţin la acest nivel de investigare primară a ''cazului'', pot susţine oricând enunțul privitor la valoarea artistică a românului Adrian Costea.
citeste tot >>

Până unde și la ce nivel de expresie artistică ar fi putut ajunge Michelangelo Buonarroti, fără mecenatul generos al lui Lorenzo de Medici, al papei Iulius al II-lea și cel al lui Clement al VII-lea? Nimeni nu poate răspunde. Probabil că numele acestor puternici lideri ai acelor vremuri ar fi rămas undeva, departe, pe la coada istoriei, dacă Michelangelo nu i-ar fi tras după el în posteritate, făcând din mormintele lor opere de artă și pictând Capela Sixtină. Chiar dacă contextul a fost oarecum diferit, aceeași întrebare o putem pune și în ceea ce-l privește pe Molière, Racine și La Fontaine, toți fericiți și prolifici sub mecenatul protector al lui Louis al XIV-lea, mecenat generos datorită căruia s-au înființat, într-un timp relativ scurt, și academia de arhitectură și cea de muzică și cea de științe, dar și cea de pictură și sculptură, pentru binele contemporanilor, dar mai ales al generațiilor care au urmat.
citeste tot >>

Am tras cu ochiul, în etape şi pe bucăţi, la un nou tablou. Poate că primele flori de primăvară vor marca finalizarea lui. De undeva, din gol hain, răzbate iubirea, în cea mai raţională accepţiune a sa, adică linie şi formă în definirea artistică, plastică, a căutării, aventură către un conţinut. Acolo, cu paletă şi penel, îl zăresc pe Adrian Costea, spetindu-se spre holograma care îmbracă firea şi se laudă avan cu un Univers în plus. Deloc hilar, cu freza zburlită, nicicând cu vreo cărare, ateist al formei, zugrav de zei, iconoclast, a renunţat haiduceşte la conţinut şi, mai ales, la formă. Dar atât forma, cât şi conţinutul se răzbună.
citeste tot >>

Afirmația din titlu nu trebuie luată stricto sensu, ci doar ca o accentuare a faptului că pictorul român Dimitrie Berea nu este onorat pe măsura notorietății sale internaționale. Cota lui din România este relativ medie, iar biografia spectaculoasă este aproape necunoscută. Aceasta și din cauză că, plecând din țară la începutul perioadei staliniste, a fost ocultat de responsabilii culturali ai vremii și vremurilor care au urmat. S-a născut pe 2 noiembrie 1908, în Bacău. Tatăl său a fost avocat și politician, iar mama, artist plastic, cu studii în Franța. George Bacovia i-a fost profesor în timp ce a studiat la Liceul Ferdinand I, din orașul natal. După liceu, la vârsta de 19 ani, se înscrie la Facultatea de Arhitectură și Arte din București. În anii petrecuți în capitala României, fondează Academia de artă non-conformistă și progresistă, numită
citeste tot >>

Cu volumul în braţe, mă tot întrebam: ''ce am aici?''. Un album? O carte? O colecţie compactă și voit impunătoare de imagini narative și atemporale? Un reportaj fluviu, vertiginos și mut? O lucrare de deconspirare a unor noi și necunoscute tărâmuri? O chintesență vizuală despre însăși substanța unui întreg popor ? Sau poate toate reunite laolaltă? Într-o primă etapă, imediat după ce am obținut volumul mai sus menționat, l-am parcurs de trei ori: în 30 de minute, în 1 oră şi 10 minute şi, în cele din urmă, în 2 ore şi 40 de minute. Apoi, pentru că a existat și un apoi, de mai multe ori, cuprinzând între degete fascicule întregi, în dezordine și pe sărite. Înţeleg, percep rapid.
citeste tot >>

Referitor la ultima lucrare văzută de mine dintre cele exprimate de Adrian Costea - ''Mâna albastră'', vreau să prezint un flash, precum efectul mental pe care mi l-a indus. Forţez să spun că este o transmutaţie, simţirea in vivo, dar în lumea din oglindă. Palma. Care? Stânga? Dreapta? Pictura pare ori că nu are perspectivă, ori că perspectiva este subsumată ambivalenţei care sugerează esenţe anorganice, structuri materiale tari, dure, tratate special pentru a oferi flexibilitate. În acelaşi timp, toate elementele de încărcătură grafică imagistică sunt structural create, conştient sau impulsiv, instinctual, cu însuşiri de chiralitate, de neidentitate simetrică, precum în oglindă.
citeste tot >>

Pentru cine nu cunoaște mecanismele și dinamica pieței de artă, Adrian Ghenie poate fi perceput ca un fenomen al pieței de artă. Și într-un anumit fel chiar este, dar nu unul natural, cum a fost Brâncuși pentru arta modernă, ci unul de laborator, asemănător cu organismele modificate genetic. M-am exprimat cândva despre acest laborator infernal, într-un articol din 2012, așa că voi relua o parte din aserțiunile mele de atunci... Aşa cum, în inflaţia monetară, avem de-a face cu emisiunea excesivă de bilete bancare peste oferta reală de bunuri și servicii, un fenomen similar se întâmplă şi pe piaţa artei contemporane: preţurile la care se vând lucrări aparţinând acestui conglomerat de curente şi stiluri, care mai de care mai conceptuale şi mai fistichii, depăşesc cu mult oferta reală de valoare conţinută. Practic, preţurile tind spre infinit iar valoarea tinde spre zero.
citeste tot >>

Către anul 2000, scria Paul Morand prin anii douăzeci, ''operele lui Brâncuşi vor împodobi pieţele lumii întregi''. S-ar putea să nu se întîmple chiar aşa cum imagina scriitorul francez, dar ar fi extrem de recomandabil ca una cel puţin dintre operele sculptorului să figureze în toate pieţele lumii: ''Cuminţenia pămîntului''. Într-adevăr, nu se stie dacă la un moment dat nu va veni în inspecţie pe pămînt vreun intendent cosmic, însărcinat cu supravegherea părţii acesteia mai secundare a galaxiei noastre, care să ne întrebe: ''Sînteţi cuminţi? Este cuminte Pămîntul? Sau să trimitem din cosmos o cometă ca să măture viaţa de pe el?''
citeste tot >>

Marc Marinescu este cunoscut în lume ca autor al trofeului''Juste pour rire'', cel mai mare festival internaţional al umorului, care se ţine în fiecare an la Montreal. ''Omuleţul verde'', logo-ul festivalului, a devenit, prin acest trofeu, un omuleţ auriu pe o sferă de marmură albă. A fost conceput în urmă cu 12 ani, iar Marc Marinescu are şi exclusivitatea producţiei pentru toţi câştigătorii fiecărei ediţii. Peste 200 de trofee au fost oferite de la înfiinţare şi până astăzi. În 2009, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, Marc Marinescu a primit el însuşi, din partea organizatorilor, unul dintre trofeele realizate de el.
citeste tot >>

Un jugement étendu de la sculpture de Adrian Costea, que beaucoup découvriront avec étonnement, comporterait deux directions: La première serait un regard sur la sculpture elle-même, sans considérations de contexte ni de mémoire. La question légitime qui en découle serait alors « que disent les oeuvres de Costea en tant que simples produits mentaux et matériels qui se suffisent a eux-mêmes ? » Vues comme telles, ses oeuvres invoquent le monde des formes élémentaires, de la géométrie qui s'est évadé du plan et s'est matérialisé dans l'espace pour rendre accessibles l'harmonie du cosmos, sa musique et ses rythmes primordiaux.
citeste tot >>