Arte vizuale

Nu m-aş fi aventurat într-o asemene expunere dacă nu m-ar fi contrariat la maximum nişte asemănări flagrante între două opere de artă având aceeaşi tematică şi chiar acelaşi subiect: Golemul. Autori: Adrian Costea şi Anselm Kiefer. Primul a conceput şi a terminat lucrarea în 2005 (mai exact pe 13.12.2005), când a şi a expus-o în holul de primire al unui cabinet de avocatură din Paris (Veil-Jourde, 38 Rue de Lisbonne, Paris, VIII-eme), cel de-al doilea în 2012, prezentând-o, pe 14 octombrie a.c. în vasta expoziţie (4.700 mp) a lui Thaddaeus Ropac din Paris.
citeste tot >>

Deşi provine, bineînţeles, tot din NEANT, ''J'accuse'' îşi are originea în şi propune regenerarea dintr-un ALT FEL DE HAOS: CEL MOBIL, POSTCATASTROFIC, CARE POARTĂ ÎNCĂ URMELE EXPLOZIEI SAU IMPLOZIEI PRIMORDIALE. Deci nu mai avem de-a face cu haosul static, care precede ''Geneza ex nihilo'', ca la operele în metal, ci de unul provocat de o decomprimare sau de o comprimare cosmică. De aceea, ARHETIPURILE şi PROTOTIPURILE, adică MITURILE FONDATOARE SAU RECTIFICATIVE, pe care acestea le poartă nu mai sunt, de data aceasta, serene şi impenetrabile, ci contorsionate, zdrelite, vătămate.
citeste tot >>

Sclipiri de lame ascuţite, de dinţi zimţaţi şi lungi, clămpănitori, gemete surde şi scârţâituri de lanţuri ruginite. Complexitate diabolică a unei desfrânîri nimicitoare. Pompă avidă de hemoglobină, oxigen şi zeamă cerebrală. Graalul încearcă să vegheze, dar ce mai poate face oare el acum, când prea-târziul s-a împământenit şi venele sunt pline de ecou ? Această Maşină există ! Eu însumi am întâlnit-o ! Ea funcţioneazã, pentru că m-a străpuns ! Ea mănâncă, pentru că eu nu mai exist!
citeste tot >>

Actul după care judecă şi după care urmează să citească sentinţa este de fapt o carte, o superbă antologie în imagini a poporului român, concepută, editată în 90.000 de exemplare, distribuită şi aproape în întregime finanţată de Adrian Costea. Ea poartă numele de ''Eternele et Fascinante Roumanie'' şi este deschisă la fotografia pe două pagini al unui peisaj aproape ireal al unui câmp cu flori, de undeva din mijlocul Munţilor Carpaţi, deasupra unui maldăr de cărţi de procedură penală. Pe acelaşi pupitru al Magistratului se mai găsesc răspândite şi stivuite alte nouă exemplare ale unei cărţii intitulate
citeste tot >>

Primele paliere ale receptării. Deşi este înaltă de peste trei metri şi cântăreşte aproape o tonă, instalaţia nu atinge solul, ci ''pluteşte'', ''planează'' la câţiva centimetri deasupra lui. Postamentul/bază-alcătuit din cărămizi unghiulare şi sobre-poartă ''gustul'' zidurilor de instituţii ale statului care decid destinele insului comun; O ramă patinată bronz-turcoaz, placată cu foiţă de aur, ce sugerează ''amănuntele'' metalice ale respectivelor instituţii şi ''preţiozitatea'' acestora în Franţa - clanţe, porţi, balamale, ferestre şi acoperişuri.
citeste tot >>

Chiar şi doar dacă luăm în calcul numai şlefuirea compulsiv-obsesivă a morfemelor geometrice care compun lucrările sale din bronz și oțel, s-ar putea spune că Adrian Costea face artă singulară, vizionară, nevrotică şi în afara normelor. În plus, chiar dacă a trecut cu bine printre ''presele'' pedagogice zdrobitoare prin augusteţe ale Miliţei Petraşcu şi ale lui Marcel Iancu şi ''s-a mişcat'' îndelung în zonele de influenţă directă ale multor oameni celebri, din domeniul artei sau nu, artistul Adrian Costea este un individ fundamental liber de orice fel de influenţă. De fapt, nu a acceptat să fie educat sau învăţat de nimeni, niciodată. Este rebel şi îşi exprimă rezistenţa faţă de diversele valori colective.
citeste tot >>

Jean Veil nu este un cetăţean oarecare al Parisului. Este o personalitate de elită a Franţei şi un avocat de anvergură mondială. Clienţii săi au fost şi sunt numai personalităţi sau persoane juridice de top: fostul preşedinte francez JACQUES CHIRAC, DOMINIQUE STRAUSS-KAHN, MAURICE LEVY, MICHELLE PEBREAU, LINDSAY OWEN JOAES, jucatorul de tenis RICHARD GASQUET, societăţile PARIBAS, SOCIETE GENERALE, ELF, TOTALE, L'OREAL, BANQUE NATIONALE PARIS, CREDIT LYONNAIS etc.
citeste tot >>

Am identificat astfel triada tragică a esteticii absurdului, alcătuită din doi scriitori şi un sculptor, triadă pe care o văd reprezentată ca un triunghi isoscel, cu Adrian Costea în vârful unghiului inegal. În toate sensurile posibile, ''J'accuse...! ...'' reprezintă, singură, un veritabil muzeu al condiţiei umane, chintesenţa a două milenii de eră creştină. Ea îl cuprinde şi pe acuzator, şi pe acuzat, şi pe magistrat, şi pe martorul istoric (Emile Zola), şi pe acuzatul-acuzator care îşi revendică şi îşi demonstrează libertatea şi nevinovăţia prin chiar actul său de condamnare. Deci, toată simbolistica justiţiei pământeşti, de la Pericle încoace.
citeste tot >>

Deşi pare, in extremis, o lucrare de artă brută, de fapt ea nu este. Tehnica, materialele şi instinctul care ordonează, poate. Dar Adrian Costea nu e nici zidar ca Sam Rodia, nici factor poştal ca Cheval din Hauterives. Este un artist cu o cultură sofisticată, care se deplasează cu uşurinţă de la Fidias la Richard Serra sau Donald Judd, ca exerciţiu plastic, iar ca garnitură enciclopedică, de la Homer la Eugen Ionescu, de la Misterele antice la Kabbala şi Woodoo, de la doctrina pythagoreică la învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma d'Aquino sau la teozofia Elenei Blavatski. Numerologia îi este în egală măsură familiară, ba chiar e un domeniu de predilecţie, iar toate acestea vascularizează ansamblul lucrării cu sensuri şi înţelesuri oculte, misterioase şi necunoscute încă artei contemporane.
citeste tot >>

Lucrarea, care are o înălţime de 3,26 metri şi o greutate de aproximativ o tonă, se află, din decembrie 2005, la Paris, în biroul de avocatură al lui Jean Veil, un avocat vizionar care a avut intuiţia, perspicacitatea şi curajul de a o găzdui şi a o prezenta public. La timpul potrivit, lui îi vor reveni, desigur, toate onorurile, aplauzele şi prestigiul de a-l fi recunoscut, înaintea tuturor, pe Adrian Costea, înfruntând inerţia şi, probabil, uneori, chiar ostilitatea şi ignoranţa socială.
citeste tot >>