Arte vizuale

Depuis Persée, personne n'a réussi, ni dans la fiction, ni en réalité, a placer devant l'humanité un miroir aussi meurtrier que cette étrange sculpture-installation d'Adrian Costea, existentiellement insupportable et grandiose par les perspectives philosophiques qu'elle engendre: ''J'accuse...! Moi aussi...! A. Costea''. En mentionnant le héros grec Persée, je pense expressément au visage de la Gorgone Méduse, que personne ne pouvait regarder sans être pétrifié; la Méduse elle-même, le contemplant dans le bouclier du héros, est devenue un bloc de pierre.
citeste tot >>

Pe la jumătatea lunii ianuarie semnalam revenirea, în prim-planul pieţei de artă, a ACOAR (Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România). Asociaţia fusese înfiinţată în 2008 de actualul ministru secretar de stat Radu Boroianu, ca o extensie, în spaţiul românesc, a CINOA (Confederaţia Internaţională a Negustorilor de Opere de Artă). Precizare: CINOA este alcătuită din 5.000 de dealeri şi 32 de asociaţii din 22 de ţări şi urmăreşte, printre altele, facilitarea circulaţiei legitime a operelor de artă.
citeste tot >>

Există două feluri de tablouri ale lui Nicolae Grigorescu: cele mai cunoscute şi cele mai scumpe. În prima categorie intră ''Carele cu boi''. Sunt atât de multe (vreo 300), încât numărul lor a generat suspiciuni de fals, de cele mai multe ori acolo unde nu era cazul. În realitate, la începutul secolului XX, ''Carul cu boi'' devenise un fel de certificat al bunăstării, cam cum este astăzi un 4x4. Toată lumea cu oarecare statut social trebuia, musai, să aibă în casă un ''car cu boi'' de Grigorescu, altfel nu conta în ochii lumii. Aşa a ajuns bietul artist să picteze ''care cu boi'' cam pe bandă rulantă, în defavoarea unor alte posibile creaţii originale. Pe de altă parte, aceste ''care'' i-au asigurat şi confortul material pentru o bătrâneţe liniştită.
citeste tot >>

Tânărul (căci este destul de tânăr domnul maior, are 35 de ani) se numeşte Aurelian Bădulescu şi lucrează la laboratorul de reconstrucţie facială din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică. Face, în principal, portrete-robot după descrieri. Dar, spre deosebire de oricine altcineva din România (şi am bănuiala că şi din lume) maiorul Bădulescu le face în lut. Mai face şi reconstrucţii faciale după cranii, precum şi reconstrucţii faciale de persoane adulte, pornind de la fotografii din copilărie (asta se numeşte, în limbaj criminalistic, îmbătrânirea facială a copiilor dispăruţi).
citeste tot >>

Documentarul Samsara este o calatorie magica pe integ globul pamantesc. Visul cinematografic al regizorului de imagine, Ron Fricke, si al producatorului, Mark Magidson, s-a implinit, atunci cand au reusit sa conceapa documentarul Samsara, care la nivel vizual este considerat o capodoperă. Filmat pe o perioada de cinci ani, in douazeci si cinci de tari de pe cinci continente, Samsara este un documentar impresionant din punct de vedere vizual, fiind realizat integral in format de 70 mm.
citeste tot >>

Mă abţin să mă pronunţ asupra aspectului etic al ''expoziţiei de cadavre'' de la Muzeul Antipa, din simplul motiv că demersul în sine este declarat ca având caracter didactic. Din acest punct de vedere pot să emit o părere personală, în perspectivă creştină, şi atât: dezavuez expoziţia şi o consider periculoasă, în condiţiile în care ea este publică şi deschisă tuturor categoriilor de vârstă, inclusiv (şi mai ales) copiilor, care beneficiază de reduceri la bilet. O dezavuez nu pentru că prezintă anatomia corpului uman, în toate ipostazele acestuia, ci pentru că acele ''materiale didactice'' sunt cadavre. Nu oricine e pregătit să primească acest tip de informaţie vizuală iar efectele, la copii, sunt imprevizibile.
citeste tot >>

Există două cazuri de fotbalişti care s-au intersectat cu arta plastică. Două cazuri aflate la antipozi. Unul este Ilie Dumitrescu, despre care am scris pe larg, prin 2007. Fostul fotbalist făcuse un gest surprinzător, cumpărând întreaga societate care deţinea spaţiile de la etaj ale celebrului stabiliment Hanul cu Tei (aproximativ 1.500 de metri pătraţi). A cumpărat-o cu tot cu datorii. Surprinzătoare nu era însă achiziţionarea acelui spaţiu, ci faptul că a făcut-o pentru a-i conserva şi perfecţiona specificul.
citeste tot >>

La hotelul Sarroglia din Bucureşti sunt expuse şase lucrări (sculpturi în oţel) de Adrian Costea. Am scris, la momentul apariţiei sau expunerii lor, despre fiecare în parte. Cu excepţia uneia, care pare a fi o... excepţie stilistică. Spun ''pare'' pentru că, de fapt, nu este excepţie decât pe jumătate. E pornită din aceeaşi gândire, este la fel de solidă şi de amplă, este construită compoziţional din elemente modulare.
citeste tot >>

Există, în istoria pieţei de artă, trei repere fundamentale. Unul este ''machidonul'' George de Bellio (Gheorghe Bellu, pe numele românesc, fratele lui Barbu Bellu, donatorul terenului pentru cimitirul care-i poartă numele). El a fost cel mai mare colecţionar de artă impresionistă, mecena al unor mari artişti din a doua jumătate alm secolului al XIX-lea şi principal donator de opere pentru Muzeul Marmottan din Paris. Ceilalţi doi au fost Leo Castelli şi Ileana Sonnabend, ale căror destine s-au intersectat, mai întâi în viaţa privată, pe teritoriul României, apoi în bussiness, pe ''teritoriul'' întregii lumi.
citeste tot >>

Şi iată că, pe 12 februarie, în cadrul licitaţiei de artă contemporană organizată de Sotheby's, asistăm la un salt ce ar părea inexplicabil dacă am face abstracţie de contextul şi dinamica prezenţei lui Adrian Ghenie în zonele care contează. Adică faptul că lucrările lui au fost expuse, în acest timp, la Liverpool Biennale (2008), Prague Biennale (2009), Kunsthalle Budapest (2012), San Francisco Museum of Modern Art (2012), Palazzo Strozzi, Florenţa (2012), Museum of Contemporary Art, Denver (2012). Adrian Ghenie este prezentat (şi reprezentat) de galeriile Plan B (Cluj-Napoca/ Berlin), Tim Van Laere Gallery (Antwerp), Haunch of Venison (Londra), Mihai Nicodim Gallery (Los Angeles), Pace Gallery (New York).
citeste tot >>