Arte vizuale

S-a născut într-o familie de mineri, la 28 februarie 1913, la Baia Mare, şi s-a înălţat la ceruri la 11 mai 1980, din acelaşi oraş. Tatăl său, Iosif Vida, era miner, dintr-o familie de ţărani români, iar mama sa, Rozalia, avea, după tată, origini slovace. Gheza Vida însuşi povesteşte, în cartea regretatului Raoul Şorban, ''VIDA'' (Ed. Meridiane, Bucureşti 1981): ''Am mai avut şapte fraţi. Toţi şapte au murit datorită condiţiilor grele de viaţă. [...] Când m-am născut, fraţii mei nu mai trăiau. Şi ca să rămân măcar eu în viaţă, al optulea fecior, după un obicei ţărănesc din acele timpuri, s-a încercat o «solomonie»: s-a adunat tot neamul nostru şi s-a hotărât să fiu «vândut» şi «schimbat» în taină cu o păpuşă, prin fereastră, ca să fie păcălită în acest chip ursita. Au căutat şi un nume care să nu fi fost purtat de nimeni în tot neamul nostru de români. Mi s-a dat numele de Gheza, după un ortac al tatălui meu, care mi-a fost şi naş. Era maghiar...''
citeste tot >>

Un confrate mai tânăr, Marius Tiţa, ''ameninţa'' recent, în ziarul Bursa că, ''pentru piaţa românească de artă, anul 2013 va fi al creaţiei contemporane sau nu va fi deloc''. Cu mare părere de rău, îmi permit să contrazic predicţia entuziastă a colegului meu, din perspectiva celui care monitorizează aproape obsesiv, de doi ani încoace, toate mişcările pieţei româneşti în direcţia artei contemporane. Am urmărit cu atenţie orice tresărire de interes, din partea operatorilor, pentru zona aceasta în care se dau marile ''bătălii'' ale pieţei mondiale şi n-am observant nimic semnificativ.
citeste tot >>

Se întâmplă furturi suprarealiste (ca să nu le zic groteşti), în Europa Nostra, încât chiar că-ţi vine să te întrebi dacă nu s-a întâmplat ceva cu axa pământului. Fenechiu vrea să fure siguranţa circulaţiei de la Spitalele CFR şi apoi să le paseze (fără sursă de venituri) colegului de partid Eugen Nicolaescu (adică să-i dea ţeapă!), ungurii vor să fure Ţinutul Secuiesc, declară anul 2013 ''Anul autonomiei'' şi zic că regionalizarea este directiva de bază a Uniunii Europene, Elwis Săftoiu (cu ''w'' ca să nu fie confundat cu Elvis Presley) vrea să devalizeze ce a mai rămas din TVR şi să se mute, cu bocceluţa şi personalul nou angajat, din Pangrati, în Pipera etc.
citeste tot >>

Daca, pe de o parte, termenul CARIATIDĂ e bine-cunoscut, ca figurile feminine care apar a suporta pe cap structura arhitecturala de deasupra lor, numele provenind din cel al zeitatilor sculptate sustinand lintelul templului Erechtheion de pe Acropolis-ul Atenei, pe de alta parte, termenul ATLANŢI, este mai dificil de decelat, ca fiind pluralul lui atlas (pl. atlasi e incorect), zeul grec clasic ce suporta lumea pe capul si umerii sai, o contraparte masculina a cariatidei. Bucurestiul nu contine prea multe asemenea ornamente.
citeste tot >>

Într-o pravilă din 1776, emisă în Moldova de Grigore Ghica al III-lea, întâlnim următorul pasaj: ''Staroştii de matrapaji şi matrapajii, adică precupeţii, să lipsească, de vreme ce din început ei nu au fost, ci de la o vreme încoace s-au obicinuit, şi din pricina precupeţilor se pricinuieşte mare scumpete la cele ce sunt de nevoie norodului, fiind că aceşti precupeţi se duc afară din târg, întru întâmpinarea sătenilor şi femeilor ce aduc lucruri de mâncare la târg, şi acolo târguiesc lucrurile cele de mâncare şi, cumpărându-le cu un preţ, le vând la preţ întreit. Deci ţăranii, precum şi femeile, după vechiul obicei, să vândă fieştecare lucrurile acele de mâncare însuşi ei, iar care va îndrăzni a face matrapazlâc să se pedepsească cu uliţa'' (bătaia în stradă n.r.).
citeste tot >>

Eminescu este, fără îndoială, mai mult decât un brand. Este un simbol naţional, oricât ar încerca unii să-l minimalizeze. De altfel, s-a minimalizat el însuşi, printr-un autoportret amar, decoperit într-un manuscris din 1877: ''... Vecinic doctorand în multe ştiinţi nefolositoare, criminalist în senzul prost al cuvîntului şi în conflict cu judecătorul de instrucţie, fost bibliotecar, cînd a şi prădat biblioteca, fost revizor la şcoalele de... fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas şi al altor jurnale necitite colaborator''
citeste tot >>

În iulie 2008 lua fiinţă, sub conducerea lui Radu Boroianu, Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România (ACOAR), iar din 2009 această structură devenea membru al Confederaţiei Internaţionale a Negustorilor de Opere de Artă (CINOA), care a şi impus, de altfel, criteriile de constituire. ACOAR este, astfel, prima breaslă a negustorilor de artă din România, scopul principal al asociaţiei fiind acela de a impune autorităţilor modificări legislative mai permisive în domeniul schimbului mondial de valori şi o legislaţie fiscală în concordanţă cu rolul acesteia în cultura naţională.
citeste tot >>

EMINESCU-VERONICA-CREANGĂ se numeşte filmul, are aproximativ 20 de minute şi a fost realizat, în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu. În varianta pe care o puteţi viziona în continuare, filmul este completat de subsemnatul cu un generic explicativ. Acest generic e ilustrat muzical cu 47 de secunde dintr-un tulburător cântec din Maramureş, interpretat de Grigore Leşe.
citeste tot >>

Acum, că au trecut Apocalipsele (adică şi cea pe stil nou, şi cea pe stil vechi), putem să vorbim şi de lucruri constructive. Unul dintre acestea ar fi turnul fostului combinat chimic Baia Mare, pe care autorităţile, din lipsă de imaginaţie, vor să-l dărâme. Adică nişte propuneri există, de pildă să-l vopsească, pentru a fi mai fălos, sau să-i pună în vârf o terasă cu un diametru de 50 de metri iar pe lateral să monteze patru lifturi. Acest proiect arhitectonic n-ar fi tocmai rău, dacă Baia Mare ar fi Parisul sau un alt mare oraş al Europei, în care vin de la sine mulţi turişti din toată lumea.
citeste tot >>

Apropo de cacealmaua care cred că este marea piaţă a artei contemporane... Sunt curios dacă acel Steve Wynn care a cumpărat, la Christie's, în 2009, tabloul lui Rembrandt intitulat ''Portretul unui bărbat'', cu 22 de milioane de euro - acesta fiind cel mai scump Rembrandt vândut vreodată prin licitaţie - l-ar da la schimb pentru ''Orange, Red, Yellow'' al artistului contemporan Mark Rothko, adjudecat recent, tot la Christie's, cu 86,9 milioane de dolari...
citeste tot >>