Acum, că au trecut Apocalipsele (adică şi cea pe stil nou, şi cea pe stil vechi), putem să vorbim şi de lucruri constructive. Unul dintre acestea ar fi turnul fostului combinat chimic Baia Mare, pe care autorităţile, din lipsă de imaginaţie, vor să-l dărâme. Adică nişte propuneri există, de pildă să-l vopsească, pentru a fi mai fălos, sau să-i pună în vârf o terasă cu un diametru de 50 de metri iar pe lateral să monteze patru lifturi.

Acest proiect arhitectonic n-ar fi tocmai rău, dacă Baia Mare ar fi Parisul sau un alt mare oraş al Europei, în care vin de la sine mulţi turişti din toată lumea. Şi, dacă tot sunt aici, normal că ar urca şi în turn, să admire priveliştea, la o cafea. Dar cum să-i convingi pe pământeni să vină la Baia Mare, doar pentru că în acest oraş există o terasă în vârful unui furnal?... Proiectele n-au convins autorităţile locale şi judeţene, deci singura perspectivă rămâne dărâmarea lui.

Dacă n-am sta cu spatele la soluţii, căutându-le pe unde nu sunt, am observa că cea mai mare oportunitate de transformare (ba chiar de transfigurare) a pierderii în profit vine de la cultură.

 Turnul din Baia Mare

Hai să ne uităm puţin în Europa. În decembrie 2011, artistul evreu de origine germană Anselm Kiefer (despre care am mai scris) a cumpărat de la Société Luxembourgeoise de Centrales Nucléaires, centrala nucleară dezafectată Mülheim-Kärlich, în apropiere de oraşul Koblenz (Germania). Multă lume a pus achiziţia pe seama excentricităţii megalomane a artistului, acesta fiind unul dintre cei mai bogaţi plasticieni din lume, singurul în stare să « dicteze » marilor negustori ai pieţei mondiale de artă. Kiefer îşi deschisese, 1992, la Barjac, în sudul Franţei, un atelier imens, de 35 de hectare, iar în 2008 s-a mutat, cu arme şi bagaje (110 autocamioane de mare tonaj) la marginea Parisului, unde şi-a deschis un spaţiu asemănător (fără să-l vândă pe cel de la Barjac). Numai că Anselm Kiefer, fiind şi artist, şi neamţ, şi evreu, nu a făcut aceste investiţii doar de dragul imaginii sau dintr-un puseu de nebunie. Totul la el se înscrie într-un proiect faraonic de dominare totală a pieţei de artă, ceea ce e valabil şi în legătură cu achiziţionarea centralei nucleare dezafectate de la  Koblenz. Căci, printre „resturile” abandonate ale fostului reactor, se află şi un coş de fum de 161,5 m. Planul secret (dar nu chiar atât de secret, mai degrabă discret) al lui Kiefer  este de a trasforma acest turn în cel mai mare complex sculptural din Europa şi, poate, şi din lume. Probabil o va şi face.

 Turnul de la Mülheim-Kärlich

Revenind la Baia Mare, reamintim că turnul de dispersie a fumului din fostul combinat chimic are, nici mai mult, nici mai puţin, de 351,5 metri, cu 27 de metri mai mult decât Turnul Eiffel (324 m) şi de aproape 4 ori mai înalt decât Statuia Libertăţii (93 m). Turnul, finalizat în 1995, a fost un eşec industrial, întrucât scopul ecologic de reducere a poluării chimice nu a fost atins, iar Combinatul şi-a închis definitiv porţile. Costurile de construcţie a turnului de fum s-au ridicat la 11 milioane de dolari. Aceste milioane pot dispărea în câteva secunde (atât durează o implozie), dacă nu vine cineva cu o idée. Am eu una: transformarea furnalului în fus! Configuraţia verticală a uriaşului turn poate fi transfigurată de un mare artist într-un monument ascensional unic în lume, atât prin dimensiuni, cât şi prin încărcătura filosofică şi spirituală.

De pildă FUSUL CU ZURGALĂU, obiect etnografic şi antropologic reprezentativ pentru Maramureş, ale cărui origini se pierd în negura vremurilor. Rosturile fusului, îmbinările imposibile ale bucăţilor de lemn care constituie „zurgalăul”, l-au inspirat cu ani în urmă pe artistul maramureşan Mihai Olos să creeze conceptul plastic „Olospolis - oraşul universal”. 

Posibilul proiect n-ar costa mai mult de 1,5 milioane de euro şi ar fi cea mai înaltă statuie din lume. În acest moment, primul loc îl ocupă „Vairocana Buddha” din China şi are, cu tot cu postament, „doar” 153 metri înălţime.

Ideea acestui monument mi-a venit în vara lui 2011, când am vizitat Maramureşul, în cătarea „exportatorilor de biserici”. M-a impresionat măreţia sterilă a turnului de la fostul combinat şi am propus atunci „omului-bibliotecă” Teodor Ardelean iniţierea unui asemenea demers, care ar putea transforma Baia Mare în loc de pelerinaj cultural, mai ales că aici există şi o prestigioasă şcoală de pictură. Nici acum n-ar fi prea târziu, cât timp turnul e încă în picioare. O colaborare interministerială între Ministerul Culturii, Ministerul Mediului şi Ministerul Turismului ar uşura greutatea financiară a proiectului şi ar putea duce la apariţia unui mare târg internaţional de artă, fie ea tradiţională, contemporană sau ambele. Eventual, sub egida sau cu sprijinul ACOAR (Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România).

Realizarea acestui monument al FUSULUI CU ZURGALĂU ar fi un fericit pandant la Coloana fără Sfărşit de la Tg. Jiu, având ca substrat aceeaşi cultură ancestrală care l-a dat lumii pe Constantin Brâncuşi. Pe de altă parte, poate că a venit momentul să intrăm în Cartea Recordurilor şi cu altceva decât cel mai lung cârnat sau cea mai mare mămăligă din lume.

 „Vairocana Buddha” din China este, în acest moment, cea mai înaltă statuie din lume. Are, cu tot cu postament, „doar” 153 metri înălţime

P.S. Singurul artist român care are, în acest moment, un proiect sculptural în legătură cu furnalul de la Baia Mare, este Adrian Costea. Dacă acest „basm” frumos ar face să tresară o fibră cât de mică de interes din partea celor cu putere de decizie, l-aş susţine din toată inima şi cu toată convingerea pe acest artist. Motivele sunt multe şi le-am expus, de-a lungul timpului, destul de insistent, pe CERTITUDINEA. Iată câteva dintre aceste motive...

ATELIERUL LUI BRÂNCUŞI DIN PARIS/ ATELIERUL LUI ADRIAN COSTEA DIN BUCUREŞTI:

LUCRĂRI RECENTE EXPUSE, DIN 2012, ÎN HOTELUL SARROGLIA DIN BUCUREŞTI:

LUCRĂRI DE ADRIAN COSTEA DIN ANII '70:

_______________________________________________ 

 MIRON MANEGA

•  Scriitor, jurnalist, poet
  
• Președinte al departamentului Presa Pieței de Artă, al ACOAR (Asociația Comercianților de Opere de Artă din România)
• Membru consultant al AEEAR (Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din România)
  
• Critic și analist al pieței internaționale de artă
  
• Fondator și coordonator al platformei culturale   www.certitudinea.ro
• Director editorial al publicației CERTITUDINEA
   _______________________________________________
  
   
  Vezi și „APROAPE TOTUL DESPRE SCULPTORUL ADRIAN COSTEA”