Înțelegere secretă între Ungaria și Franța, prin care se încearcă recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

 
Anul 1920 începe să devină furtunos și în plan politic. La 13 martie, pe fondul plecării primului ministru Alexandru Vaida-Voevod în străinătate (la 10 ianuarie 1920) pentru a obţine recunoaşterea internaţională a actelor unirii, guvernul Vaida-Voievod este demis (prin manevrele politice ale lui Brătianu) și înlocuit cu un guvern condus de generalul Al. Averescu. Acesta dizolvă Parlamentul și organizează noi alegeri. În paralel, la 15 martie, se declanșează greva muncitorilor metalurgiști de la fabricile „Wolff”, „Vulcan” și „Lemaître”, care vor ține 6 luni, patronii fiind nevoiți să închidă fabricile.
În același timp, în Ungaria proaspăt eliberată, în 1919, de Armata Română, la 23 martie, Amiralul Horthy face o mișcare de o absurditate monumentală, declarând Ungaria monarhie fără monarh. Dar, la Paris, la 18 martie 1920 echipa conților Pál Teleki, Imre Csaki și Albert Appony obținea un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvenrul francez. Ele au fost finalizate la 12 mai 1920 prin semnarea unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, în schimbul sprijinului Franței pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din pădure, adică ceda, pe o perioadă de 90 de ani, exploatarea cărbunelui din Valea Jiului. Ca urmare, Maurice Paléologue (diplomat francez de origine română, secretar general al MAE al Franței) transmite Bucureștiului, la 23 martie 1920, propunerea-capcană de integrare a României, alături de Ungaria, într-o „Confederație a Dunării” (copie avant la lettre a Integrării europene), confederație revizionistă, care urmărea reînființarea Imperiului Austro-ongar. Take Ionescu refuză „mărul otrăvit” și începe demersurile pentru constituirea unei alianțe regionale contra revizionismului statelor învinse în război.