Dezvoltarea pieţei de artă, prin interfaţa ei cea mai vizibilă, licitaţiile, a impus crearea unei bănci de date privind această piaţă, ca şi a unui “centralizator” al rezultatelor vânzării de artă prin licitaţii. Un asemenea instrument a fost realizat, în 2010, prin editarea “Indexului Artmark – Bursa pieţei româneşti de artă”. Pionierul unui asemenea tip de demers a fost însă Fundaţia Tudor-Art care, la 1 septembrie 2005, a lansat proiectul Tudor-Art.com, cea mai mare bancă de date despre piaţa de artă din România.

Interesant e faptul că Tudor-Art.com nu a apărut în Bucureşti, nici în Cluj, Timişoara sau Craiova, oraşe unde piaţa de artă e cât de cât activă, ci într-o localitate total ex-centrică acestui domeniu: Rm. Vâlcea. Iniţiatorul site-ului se numeşte Dan Tudor, un om de afaceri care, nici el, nu a avut, în formaţia iniţială, afinităţi speciale cu arta sau cu piaţa de artă. Atât omul, cât şi fapta lui confirmă, o dată în plus, aserţiunea lui Dan Puric că regenerarea domeniilor de orice fel se va face, în România, în această perioadă, dinspre capilare spre inimă şi nu invers.

Echipa şi colaboratorii
Tudor-Art.com este un index on-line al vânzărilor de opere de artă, realizate în săli de licitaţie din România, începând cu anul 1993. Înnoirea informaţiilor acumulate se face zilnic, încă din anul 2000. Recuperarea datele din perioada anterioară acestui an s-a făcut cu ajutorul casei de licitaţie Alis. După un an de lucru „în orb”, în septembrie 2005, Tudor-Art.com a fost lansat pe internet, accesibil de oriunde din lume, în detalii complete, ca urmare a abonării on-line. Coordonarea proiectelor a fost asigurată încă de la început de Cătălina Oana TUDOR (programator), Georgeta TUDOR (culegere date), Dan TUDOR (strategii şi reprezentare). Colaboratorii, în număr de şase, asigură culegerea datelor (trei pentru procesare/digitizare, doi pentru dezvoltarea programelor informatice, unul pentru curierat). Tudor-Art.com are şi trei consultanţi de specialitate (un artist plastic, un istoric de artă şi un muzeograf), care lucrează tot în regim de colaborare. Pregătirea profesională a grupului de lucru are la bază documentaţii internaţionale din domeniul prelucrării şi interpretării econometrice a datelor extrase din piaţa de artă şi comunicarea permanentă cu principalii parteneri din domeniul informaţiilor de piaţă. „Instituţiile de învăţământ mediu şi superior nu pregătesc studenţi formaţi şi informaţi pentru piaţa de artă, spune Dan Tudor, de aceea trebuie să ne formăm personalul in house, printr-un efort considerabil de documentare şi de învăţare”.

Dan Tudor

N-a lucrat niciodată într-o instituţie de artă
Dan Tudor, iniţiatorul proiectului, nu este nici artist plastic, nici colecţionar, nici comerciant de artă, nici critic sau istoric de artă. Nu a lucrat nicodată într-o instituţie publică, destinată artelor plastice. Formaţia sa profesională este aceea de dascăl, practicată în perioada 1977-1990. Din 1990 până în 1992 a lucrat ca secretar literar la teatru. A fost fondator al radioului şi televiziunii Etalon din Rm. Vâlcea (1993), apoi realizator al proiectului Televiziunii regionale VTV (2007), director de creaţie la o agenţie locală de publicitate (din 1996), membru fondator al Rotary Club Râmnicu Vâlcea (1996), fiind şi deţinător al distincţiei Paul Harris a Rotary International (2010). Este publicist şi autor de proză scurtă şi teatru. „Interesul pentru artele plastice este o consecinţă a tuturor meseriilor pe care le-am practicat, dar şi a prieteniei cu artişti plastici, a întâlnirilor admirabile cu critici şi istorici de artă, cu persoane responsabile din Uniunea Artiştilor Plastici” – spune Dan Tudor.

40% - rata de succes a vânzărilor prin licitaţii, din 1995 încoace
În anul 2000 a înfiinţat, la Rm. Vâlcea, galeria de artă Gallerya.ro şi magazinul on-line de artă cu acelaşi nume, care a realizat câteva plasamente interesante de artă contemporană românească prin Internet, în Portugalia, Canada şi România. „Gallerya.ro a fost, probabil, primul proiect de acest tip din România. Am folosit perioada aceea, 2000-2004, pentru a identifica artişti români din România şi din străinătate, monitorizând până acum, pe site-ul www.gallerya.ro, peste 10.800”. Identificarea artiştilor români de pretutindeni continuă acum în cadrul proiectului enciclopedic gestionat la această adresă de Fundaţia Tudor-Art. Au fost astfel identificate 50.000 de opere de artă care au participat la licitaţii şi 13.800 care s-au vândut. În toată perioada cuprinsă între 1995 şi momentul de faţă, rata de succes a vânzărilor de artă prin licitaţii este de aproape 40% „Ar fi păcat, având în vedere toate aceste monitorizări – ne informează discret Dan Tudor - , să nu iniţiem editarea unei serii de Cataloague Raisonné, atât de necesar unei pieţe de artă civilizate, dar şi cercetătorilor din domeniul artelor plastice! Am întâlnit, în documentarea noastră, câteva iniţiative de acest tip, niciuna dusă până la capăt. Am acumulat un potenţial documentaristic pe care îl vom exploata nu peste mult timp, în formele cunoscute pe pieţele artistice externe”.

Topul vânzărilor prin licitaţie în  2010

„Nu avem concurenţă!”
Primul lucru pe care l-a avut în vedere Dan Tudor în derularea proiectului a fost sincronizarea cu bunele practici ale partenerilor occidentali. Modelele utilizate în proiectarea Tudor-Art.com au fost Artprice.com şi Akoun.com, foarte simplu de înţeles şi de utilizat, fără implicare directă sau indirectă în vânzarea-cumpărarea operelor de artă, iniţiate de oameni cu identitatea la vedere etc.
Tudor-Art.com se susţine din abonamente şi se dezvoltă din investiţii făcute de agenţia de publicitate Dan Tudor, în sânul căreia s-a născut acest proiect. Un abonament pe 12 luni costă 499 lei, unul pe şase luni – 399 lei iar unul pe trei luni – 199 lei. 80% dintre abonaţii plătitori sunt colecţionarii de artă din România, Anglia, Franţa, Austria, din Japonia, Ungaria, Cehia etc. Urmează galeriile de artă (7%), casele de licitaţie (4%) şi instituţiile culturale (3-4%). Restul de 5-5% sunt neîncadrabili în vreo categorie anume. Întrebat dacă are concurenţă în România, pe acest domeniu de activitate, Dan Tudor a răspuns aşa: „Tudor-Art.com este, cu siguranţă, singura sursă online coerentă şi consistentă despre ceea ce se petrece pe piaţa de artă din România, nu în mod narativ, publicistic, ci comercial, uşor de lecturat în termenii istorici şi matematici ai vânzărilor oficiale de artă. Pentru noi, concurenţa înseamnă o altă sursă independentă de informaţii despre vânzările de artă oficiale, realizate în săli de licitaţie din România. În acest sens, nu, nu avem concurenţă în România. Anuarele realizate de casele de licitaţie sunt dependente de propria filosofie comercială, de profilul care face diferenţa între o casă de licitaţie şi concurentele sale. În plan internaţional, exemplul care îmi vine în minte este Drouot, în Franţa. În România - Goldart. Tudor-Art.com se trage din Akoun sau Artprice, două instituţii de la care am învăţat să păstrăm distanţa necesară faţă de orice sală de licitaţie, pentru a menţine încrederea în acest index, ca sursă de informare a pieţei de artă. Ne bazăm pe anuarele caselor de licitaţie, considerate de noi complementare proiectelor noastre, nu concurente”.