Credinta

Anul 2016 a fost al treilea an consecutiv în care masacrele şi persecuţiile de tot felul împotriva creştinilor s-au înmulţit dramatic. În anul trecut au fost asasinaţi în întreaga lume peste 90.000 de creştini, cu 10.000 mai mulţi decât în 2015. Creştinii au ajuns cel mai persecutat grup religios din lume. Majoritatea a acestora au fost ucişi de musulmanii extremişti pentru credinţa lor. Alte cca. 500 de milioane de creştini din întreaga lume sunt împiedicaţi să-şi practice liber religia, informează Centrul pentru Studiul Creştinismului Global, citat de Patriarhia Română. Afganistanul, Coreea de Nord, Somalia, Eritreea, Nigeria, Pakistanul, Sudanul, Egiptul, Irakul, Siria, Yemenul, Egiptul, Libia şi Iranul, sunt ţările în care persecuţiile sunt cele mai intense. În toate acestea, cu excepţia Coreei de Nord, islamismul radical este în creştere exponenţială. Din 20 de ţări în care a fost încălcată libertatea religioasă, 14 sunt musulmane, iar în celelalte sunt dictaturi militare.
citeste tot >>

Existenţialiştii au aici dreptate: de vreme ce avem conştiinţa binelui pe care-l facem, conştiinţa îl compromite iremediabil. Conştiinţa e nimicitoare, exclude candoarea, săvârşirea senină şi nevinovată a binelui. Ea spurcă orice acţiune elegantă. Au şi totuşi n-au dreptate existenţialiştii. Merg cam repede, prestidigitatori ce sunt. Conştiinţa spurcă, dar nu iremediabil. Nu suntem copii curaţi, nu suntem sfinţi. Dar nici nu suntem
citeste tot >>

Rugăciunea nu se cumpără ca la piață! O asemenea plată anulează ontologic însuși sensul rugăciunii! Să nu-mi veniți cu argumentul ''danie''! Cunosc o sumedenie de ticăloși care dau bani pe la biserici sperând cu sinceritate că pot ticăloși mai departe... * În legătură cu ocolitul bisericii în genunchi, să ne înțelegem: ne rugăm cu mintea, cu inima sau cu sistemul locomotor? Cred că Dumnezeu nu așteaptă de la noi performanțe decatlonice! * În rugăciune ar trebui sa-I cerem lui Dumnezeu, în limite rezonabile, numai cele ce depășesc posibilitatea noastră de decizie și de acțiune. De exemplu: discenământul limpede, inspirația, intuiția pură etc. Celelalte care țin de sănătate pot veni prin viața ordonată, cumpătare și echilibru. Orice altceva, am cere în zadar și Dumnezeu nu ni le va da oricum, niciodată, dacă nu suntem pregătiți, sau chiar refuzăm, să le primim.
citeste tot >>

''Dragul meu POPOR român! / N-am crezut că voi scrie vreodată aceste rânduri... De mii de ani suntem împreună, am trecut prin vremuri teribile și totuși am rămas alături de tine, intr-o căsătorie divină... POPOR de luptători, totuși cuminte, fără agresiuni și veșnic dornic de a-ți apăra valorile, îți voi aminti acum dovezile comuniunii noastre de peste trei milenii. Te-am sprijinit permanent, cu munții și văile mele, împotriva celor care au vrut să ne despartă! Ai fost trântit la pământ, odată cu moartea lui Decebalus. Ai zăcut o mie de ani, timp în care au trecut peste tine barbari care ți-au infestat gena ta sănătoasă cu tot felul de spurcăciuni. Nu credeam că-ți mai revii, dar te-ai ridicat și, prin Mircea, prin Vlad, Ștefan sau Mihai, mi-ai arătat că n-ai pierit, că nu te-ai alterat. Te-am iubit și te-am sprijinit în continuare.
citeste tot >>

Iată întrebarea! Și răspunsul B.O.R. nu va întârzia să apară ferm: de data asta, fără! O emisiune difuzată de tv. Trinitas, avându-l invitat pe Pr. Lect. Dr. Vasile Gavrilă, punea în scenă exact această dilemă, iscată în rândul creștinilor ortodocși români după ce, prin Hotărârea Sfântului Sinod numărul 630/2011, s-a stabilit că, la sfârşitul Sfintei Liturghii din ziua de 1 ianuarie, se va oficia slujba Tedeumului, fără a se citi moliftele Sf. Vasile cel Mare.
citeste tot >>

Niciodată nu e prea târziu să înveți! Mi se părea acum vreo treizecișicinci de ani, pe când studiam fizica la Măgurele, că aflasem tot, că știu ce sunt câmpurile hadronice, quarcii și gluonii, că îmi sunt clare: teoria stringurilor, structurile fine ale liniilor spectrale, relativitatea restrânsă și generalizată sau curburile spațio-temporale. Nimic mai amăgitor! Apoi a urmat teologia care mi-a adăugat, în alt plan, ce-i drept, alte convingeri, alte argumente, unele profund transfiguratoare, altele la care încă mai reflectez.
citeste tot >>

Zilele acestea, cunoscutul scriitor Nicolae Băciuț a împlinit 60 de ani. Șaizeci de ani de viață și sute de cărți publicate! Nu puteam trece peste acest moment aniversar, fără a-i dedica câteva gânduri, semn al prețuirii, aprecierii și admirației pentru strădania de a așterne în multele sale cărți frumuseți spirituale și culturale ale neamului nostru românesc. La împlinirea a șase decenii, Nicolae Băciuț, Director al Direcției pentru Cultură Mureș, director al Editurii Nico, redactor-șef al Revistei și Editurii Vatra Veche, poet, eseist, editor, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este un lăuntric, adică sufletește o plămadă românească prin excelență. Este dificil să creionezi portretul unui om, în special când vrei să vorbești despre cineva foarte bogat, în fapte, în idei, în credință. Nu voi merge după modelul Patericului, care prezintă portrete alcătuite doar din trăsături care formează chipul cristic al omului. Îl voi prezenta pe Nicolae Băciuț, căci lui îi este
citeste tot >>

Petre Țuțea a fost un Socrate al creștinismului ortodox românesc. Geniul lui oral l-a transformat, prin mărturisirile celor care i-au stat în preajmă, într-un veritabil mit al rezistenței spiritului românesc împotriva oricărei Inchiziții politice. Petre Țuțea a fost arestat în 12 aprilie 1948, fiind încarcerat în arestul Siguranței din str. Rahova, acuzațiile care i se aduceau fiind de spionaj în favoarea anglo-americanilor. A fost anchetat până în 10 noiembrie 1948 dar, neputându-se reține în sarcina sa vreo acuzație dovedită, a fost trimis la închisoarea Jilava, unde a rămas până la 23 aprilie 1949. A fost ridicat de la Jilava și transportat la închisoarea Ocnele Mari, fără ca situația sa de reținut să primească vreo clarificare.
citeste tot >>

Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla... Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.
citeste tot >>

Patima invidiei este incomparabil mai activă decât egoismul, maladie benignă. Iar virusul egalităţii ne îndeamnă să ne vrem răul cu înverşunare. Ura faţă de ceilalţi poate fi mai puternică decât iubirea de sine. Cioran: mai bine toţi în iad, şi cât mai afund, decât să se bucure vreunul de ceva în plus; mai bine toţi sub osândă decât să scape careva. Setea de iad egalitar mi s-a arătat şi mie în multe celule, unde un fel de variantă a legii utilităţii finale a lui Böhm-Bawerk funcţiona fără greş: pizma stă în raport de proporţionalitate inversă cu mărimea diferenţei existente între unităţile care formează o colectivitate omenească.
citeste tot >>