Credinta

Nimeni nu se face creştin, măcar de primeşte botezul, ca mine, târziu în viaţă. Gândesc că nu-i altminteri nici în conversiunile cutremurătoare. Chemarea e mereu anterioară - oricât de adânc, de subtil, de iscusit ar fi tăinuită. Pascal: Tu ne me chercherais pas...: Mereu logica răstălmăcită: cauţi ceea ce ai găsit, găseşti ceea ce ţi s-a pregătit, ţi s-a şi dat.
citeste tot >>

La începutul anilor '90, chiar imediat după 1989, eram student la Cluj Napoca, la secția untiariană din cadrul facultății de teologie protestantă. Fiind membru al unei biserici liberale (până la ateism ascuns chiar), după cursuri, împreună cu colegul meu de clasă intram uneori într-o crâşmă din apropiere, căci asta nu era o problemă! Prima dată când am intrat acolo m-a surprins privirea caldă a unui maramureşean. Cu un accent românesc, a început să vorbească cu noi pe ungureşte şi a pus muzică maghiară! Era un român deschis faţă de unguri!
citeste tot >>

Nae lonescu spune că cine nu are sânge românesc poate fi ''bun român'', dar cu nici un preţ şi orice s-ar petrece nu poate fi ''român''. Aşa şi este, dacă nu-i decât pe măsura putinţelor omeneşti. Dar ce nu e cu putinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu. Pe cale omenească, obişnuită, după fire, nu poţi trece de la însuşirea de ''bun român'' la starea de ''român''. Dar prin botezul sângelui, ca vărul meu Teodor la Mărăşeşti, dar pe cale de transfigurare? Cum de nu şi- a adus Nae lonescu aminte de Matei 19, 26, de Marcu 10, 27, de Luca 18, 27?
citeste tot >>

Sunt pierdut şi pentru că asta trebuia să-mi fie soarta - asta, nu alta. Oare nu-s un mînjit, un ratat, un îmbătrânit în concesii şi cedări, în ruşinate mâini, în supărări groteşti, în zvîcniri de invidie, de mîndrie sîngerîndă, de pofte mereu treze, satisfăcute dar niciodată măreţ şi pe deplin, mereu ciuntite, nu-i locul meu firesc printre murdării, printre căldicei, haznaua asta odihnitoare a renunţării şi supunerii, a confirmă rii adevărului adevărat nu-i ea capătul logic al unor lungi purulenţe? La ce bun să mai mă amăgesc pe drumurile depărtate ale mîndriei şi demnităţii'? Inaccesibile. Calea-i barată definitiv.
citeste tot >>

În filmul lui Gheorghe Naghi, ''Doi bărbaţi pentru o moarte'' este prezentat artistic un conflict interetnic. Adică un conflict! Psihologul C.G. Jung scrie că războaiele, conflictele în general, încep iniţial în inconştientul colectiv şi abia după aceea se manifestă în plan exterior. După Jung, rezolvările crizelor (războiul reprezentând cea mai profundă criză), ar trebui să înceapă tot în interiorul inconştientului colectiv, în adâncimile sufleteşti ale omului. În urma unui război, omul nu ajunge să se întâlnească cu rădăcinile inconştiente ale războiului, pacea rămânând ceva pur exterior. Adâncimea sa rămâne însă în stare de război, ca un vulcan, care la suprafaţă pare inactiv, dar în adâncime rămâne activ.
citeste tot >>

Omul - așa cum l-a făcut Dumnezeu - începe acolo unde începe unitatea lui, unde el își trăiește unitatea lui. Așa încât politeismul este forma de viață a omului care nu a ajuns încă om; care nu a ajuns, în ordinea logică, să reducă diversitatea la unitate; care nu a ajuns, în ordinea existenței lui personale, să se simtă ca o unitate. Momentul în care omul ajunge să se trăiască pe el ca unitate este momentul în care posibilitatea de a fi om trece în actualitatea de a fi om. Pentru fiecare creație trebuie să existe această posibilitate, dar nu ca necesitate. Cum să zic, pentru fiecare om nu există necesitatea de a fi om. Omul trebuie să se realizeze el într-un fel.
citeste tot >>

Părintele Tache Sterea (preot, profesor doctor) este un predicator excepţional şi atipic. Pentru acest strălucit om al bisericii, orice aspect al vieţii curente devine prilej de pildă duhovnicească. În cazul de faţă, Sfinţia sa identifică, în opoziţie cu cele patru Evanghelii, încă una, coruptă şi corupătoare: EVANGHELIA PRETEXTELOR. Îl puteţi asculta vinerea şi duminica la Biserica Manu Cavafu din Bucureşti (statia de metrou Tineretului).
citeste tot >>

Văd pe Facebook multe lupte - pentru neam, pentru păduri, pentru pământ, pentru natură şi ''pentru'' o grămadă de alte lucruri, dar, în acelaşi timp, şi multe lupte ''împotrivă'': împotriva guvernului mondial, împotriva ruşilor, împotriva Americii... În toate însă rămân comune intenţia salvării, rolul salvatorului! Toţi vor salvarea, dar numai în exterior, doar în formă şi materie, o luptă care priveşte exclusiv exteriorul! În această mare ''salvare'' nu văd altceva decât cronicizarea exteriorizării omului!
citeste tot >>

Iată ce spunea Ioan (Sfântul și Botezătorul),/ Despre-Acel ce-avea Să vină-Cel trimis, Mântuitorul:/ ''Cel ce m-A trimis pe mine, CHRISTOSUL, Emanuel/ Mi-A zis: peste cine DUHUL, Se Pogoară peste EL,/ Acela ne ia păcatul, îndurând precum un Miel/ Va Boteza cu DUHUL SFÂNT și ne va Mântui doar EL!/ Eu nu sunt vrednic să-I dezleg curelele de la sandale/ De-acum eu trebuie să scad, iar EL Să crească pe-A Sa Cale!''
citeste tot >>

Desigur, lumina este domeniul propriu al vieții. Tot ceea ce este claritate, ordine, face parte din această regiune a luminii. Este, cu alte cuvinte, domeniul în care viața se exprimă, nu și domeniul în care ea există. Lumina luminează deci și duce totdeauna la claritate, rațiune ș.a.m.d. Dar viața se mărginește undeva cu întunericul, [cu] ceea ce este resort al vieții, ceea ce este principiu de existență. În acest domeniu, unde rațiunea nu are nimic de spus, rațiunea nu domină, ci se face doar. Rațiunea lămurește, adică mărginește domeniul, diminuează ceea ce este făcut. Se aplică la ceea ce este deja făcut, în sensul de isprăvit.
citeste tot >>