Credinta

Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa. Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre.
citeste tot >>

Trăim vremuri tulburi, vremuri care ne conduc spre ''nic[ieri'' şi ne limitează în a înțelege sensurile esențiale ale existenței noastre ca români şi creştini. Trăim aceste vremuri, ca şi când nu am mai avea nimic bun de oferit şi acordăm atenție tuturor non-valorilor şi elementelor care, în mod clar, nu ne caracterizează ca popor. Urmăresc cu interes tot ceea ce se petrece de o bucată bună de vreme în țară, toată afundarea în agitația expusă pe teme mai mult sau mai puțin relevante şi îmi e greu să înțeleg cum există atâta timp pentru a-i judeca pe alții, însă nu există, parcă, timp deloc pentru a face fiecare câte ceva pentru o societate mai bună, mai corectă, mai demnă.
citeste tot >>

Nu știu cum, nu știu cum de a fost posibil, dar iată că, împotriva și în pofida marelui proiect ocult de dezarmare mentală a poporului român, a apărut o generație care-și revendică identitatea. Nu au prezent, trecutul li s-a extirpat pentru a li se livra un viitor prefabricat, nu mai primesc nimic de la cei care-i pregătesc pentru a fi o masă electorală, o masă de manevră în general. Și totuși, vocile lor firave încep să devină un cor amenințător. ''Această generație va fi coșmarul vostru!'', le strigă ei politicienilor și strigătul lor nu pare un joc de copii, deși ei încă sunt copii. Atenție, politicieni!
citeste tot >>

Problema globalizării e că deja am acceptat niște structuri de gandire și de comportament, în mod inconștient. Adică sub nivelul conștientului, de unde e greu de întors, căci necesită o reflexie a adâncurilor cu ajutorul Duhului Sfant, de care puțini sunt capabili. Rezistența în exterior, critica intelectuală, nu rerzolvă nimic, căci e o rezistență oferită de inamic, cum spunea un monah din Athos. Și concluzia era sumbră: n-avem mijloace față de inamic. Când omul n-are atâta capacitate ca să reflecte în realitate ce e necesar și ce nu, degeaba este orice protest. Iar hoțul care fură țara este omul care nu cunoaște măsura nevoii, tipar cu care ne-am identificat și noi, în mod inconștient.
citeste tot >>

Metafizic vorbind, nemurirea nu este o regiune, un țarc la poarta Raiului, unde îți dă drumul sau nu îți dă drumul. Nemurirea este o stare individuală și începe unde eu încep să fiu nemurire. Nu există, prin urmare, o regiune a nemuririi, ci o stare care se poate numi nemurire. Problema nemuririi nu poate să aibă un sens decât dacă această nemurire se rezolvă de fiecare, nu de altcineva. Problema aceasta s-a pus în toate felurile. S-a spus că nemurirea ar putea să însemne, de pildă, că eu am copii și copiii mă continuă pe mine la infinit. Dar aceasta nu este nemurirea de care vorbim noi.
citeste tot >>

M-am născut în 1956, anul în care se întorceau la casele lor supravieţuitorii deportărilor din Bărăgan, experiment social diabolic şi anihilant, menit să transforme personalitatea umană în simplu ''utilaj'' pentru ''edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate''. Am avut norocul să mă nasc şi să-mi petrec primii ani ai copilăriei într-un sat care a fost ocolit de această formă a urgiei staliniste, numită deportare. Am cunoscut-o mai târziu, din cărţi şi din mărturisiri. Deportările în Bărăgan au constituit o ''nişă'' particulară a Gulagului românesc, ele fiind determinate, aparent, de conflictul internaţional dintre Iosif Visarionovici Stalin şi liderul iugoslav Iosif Broz Tito.
citeste tot >>

Se vorbeşte de trauma Trianonului. Oare, trauma nu se datorează iluziilor, când realitatea adevărată loveşte realitatea iluzorie, adică iluziile se lovesc de realitatea adevărată? Naţionalismul maghiar iluzoriu a fost spulberat la Trianon de realitatea istorică adevărată. Existenţa iluzorie unui popor a fost lovită de realitatea crudă a istoriei. Când omul, sau comunitatea, se confruntă cu situaţia dată şi nu recunoaşte că trăia în iluzii, acceptând astfel realitatea crudă adevărată, ci continuă să susţină iluziile spulberate, visând la ele în formele sale de odinioară, se traumatizează. Factorul care traumatizează este realitatea crudă, care spulberă iluziile.
citeste tot >>

Circulă diverse păreri: unii spun că refugiaţii ar fi trimişi în Europa ca parte a unui plan diabolic, alţii zic că este vorba doar despre nişte sărmani refugiaţi, pe care ar trebui să-i primim cu milă! Aidoma, există diverse opinii şi despre războiul din Siria, despre ISIS, care ar fi parte a unui plan diabolic, în timp ce alţii spun că ar fi vorba despre islamişti fanatici! În spatele diversităţii de opinii aflăm - indiferent cine are dreptate, ori că, aşa cum spun analiştii, problema e mai complexă şi se explică exclusiv pe plan economic - adâncimea omului, a omenirii, aflate într-o gravă tulburare, ce nu are legătură cu planul explicativ, planul orizontal!
citeste tot >>

Trebuie să vă spun că eu trăiesc în permanenţă cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuză când spun asta, dar eu mă simt o ratată. Cariera mea trebuia să fie una muzicală. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoză şi mi s-a spus că trei ani nu mai am voie să cânt, nici la pian, nici la vioară, a fost o prăbuşire, care, fireşte, la acea vârstă, mi s-a părut o catastrofă. Fatalmente, a trebuit să merg pe altă cale. Şi am ales calea de jurist, a tatei, şi cea de filolog, a mamei. Şi aşa am intrat, mai mult sau mai puţin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al ''formaţiei sufletelor'', cum îi spun.
citeste tot >>

În dimineața zilei de 26 august, 2015, înainte de ivirea zorilor în jurul orelor 4 dimineața, pentru a nu se confrunta locuitorii din Dhermi (Albania), biserica ortodoxă Sfântului Atanasie a fost distrusă în secret și insidios de către forțele de inspecție a construcțiilor aduse din alte zone ale țării. Această acțiune este o încălcare flagrantă a Legii nr. 10057, 22.01.2009, cu privire la ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Albania și Biserica Ortodoxă a Albaniei, articolul 21.
citeste tot >>