Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

138 de ani de la nasterea Reginei Maria (29 octombrie 1875 - 18 iulie 1938)

Data publicarii: 29.10.2013 10:15:00

  Țării mele și Poporului meu,
 

Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului.
 
Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m'am străduit să devin o bună Româncă.

 

La început n'a fost ușor. Eram străină, într'o țară străină, singura între străini. Dar prea puțini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de greu este calea, pe care o Principesă străină trebuie s'o parcurgă ca să devie una cu noua țară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie și prin durere. Privind înapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea ? - cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungaăa fost durerea.

 

Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v'am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plinaăde avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdpătoare.

 

Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriște și vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ți fiu călăuză, să-ți fiu inspiratoare, să fiu aceea care a păstrat flaăara vie, aceea care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.

 

Aceasta ți-o pot spune astăzi, căci nu mai sunt în viață. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m'ai numit "Mama tuturor" și aș vrea să rămân în amintirea ta aceea care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m'ați negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, și v'am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta așa de mult ca în zilele când credeați în mine. Dar aceasta e uitată.
Atât timp am fost în mijlocul tău, încât mi se pare, abia cu putință că trebuie să te părăsesc; totuși, orice om ajunge la capătul drumului său.

 

Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar, înainte de a tăcea pentru veșnicie, vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.

 

Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei şi durerii mele, frumoasă Ţară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Minunată Ţară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat şi eu, şi mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit… Frumoasă țara pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

 

Am credința ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit...
Niciodată nu mi-au plăcut formele și formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul și am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăiește cum poate, nu cum ar dori. Dar când îți vei aminti de mine, Poporul meu, gândește-te ca la una care a îndrăgit viața și frumusețea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă ca să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece.

 

N'am nici o avuție să vă las, ceea ce cu atâta mărinimie mi-ați dăruit am cheltuit între voi: am înfrumusețat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase îți vor aminti de mine, atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ți-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez.

 

Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât ași putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu, Regele Carol II, ca inima mea să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica ce am clădit-o la marginea mării.

 

Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș, lângă iubitul meu soț, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o […]. Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea, eu nu vreau să fie un loc de jale ci, dimpotrivă, de pace și de farmec, cum a fost când eram în viață […].

Și acum, vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte, nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate, amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare […].
 
(Fragment din Testamentul Reginei Maria, scris în 1933)

 

 

Maria Gheorghiu: INIMA DE LA BALCIC
(versuri: Miron Manega)

 

 

Inima de la Balcic

La Balcic se tânguie marea,

Un munte-i răspunde la Bran,

De dorul Mariei, cărarea

Se frânge-n sticliri de mărgean.

 

Se frânge cărarea poruncii

Ca dorul şi inima sa

Alături cu bunii şi pruncii

La Balcic, la Balcic să stea.

 

REFREN

Stella Maris, Stella Maris,

Pâlpâind un plâns stingher, 

Ca un zbor de Sancta Avis

Dintr-un alt Cadrilater.

 

O, Doamne, ce mare greşeală,

Ce mare greşeală-am făcut

Când luatu-i-am inima-n ţară

S-o ţinem la Bran, sub un scut!

Ce bine-ar fi fost să rămână

Acolo, la Balcic, un cord

Bătând pentru ţara română

Retrasă din hărţi, mai la nord.

 

REFREN ...........................

 

Dar n-a fost să fie, nu este

Permisă nicicând, niciodat,

Prezenţa Reginei aceste

În spaţiul pierdut prin dictat.

 

Doar inima umbrei rămâne

Să ardă la Balcic, frumos,

Fantoma Armatei Române

Salută cu puştile-n jos.

 

REFREN ...........................

 

(piesa este inclusă în spectacolul „Sub Zodia Mariei”, care va avea loc pe 9 decembrie 2013, la Teatrul Elisabeta de pe B-dul Regina Elisabeta nr. 45)

 

Afisari: 2133
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: sYcLS0ZQF (Jul, Sun 12, 2015 / 21:46)
Eram in vacanta la Nisipurile de Aur si ma tot gnaaedm ca trebuie sa existe in Bulgaria ceva mai mult decat litoral si oferte bune..si uite asa am descoperit Balcicul , care m-a impresionat enorm. Am mers acolo exact la apus si totul in jur parca era magic. Un loc extrem de linistit si placut. De asemenea , Nessebarul e un loc extraordinar , iar daca ajungi in Bulgaria , te sfatuiesc din tot sufletul sa nu il ratezi.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter