Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

ŞTIREA ZILEI. S-au întors rândunicile. Noroc cu geamul de la ghenă

Data publicarii: 04.05.2010 16:38:00

Ieri dimineaţă s-au întors rândunicile mele din ţările calde. Îmi pierdusem speranţa că le voi mai revedea. Înseamnă foarte mult pentru mine acest eveniment, o să înţelegeţi îndată de ce…

Locuiesc la etajul zece într-un bloc în care realitatea e o ficţiune, adică un coşmar. Care ţine din 2002, când s-a făcut reorganizarea administrativă în bloc, Asociaţia bloc 23 scindându-se în Asociaţia Bloc 23 Scara A şi Asociaţia Bloc 23 Scara B. După ce chestiunea a devenit hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iniţiatorii demersului s-au răzgândit. Adică au hotărât să-şi plătească întreţinerea la vechea asociaţie – Bloc 23. Care nu mai exista. Aşadar, aveam trei asociaţii (două legale şi una fictivă) cu un singur preşedinte, care reprezenta, de fapt, asociaţia fictivă, unde toată lumea plătea întreţinerea.
Din 2005, coşmarul s-a concentrat pe o singură scară, dar într-un alt format. Avem, la asociaţia Bloc 23 Scara A, doi preşedinţi: unul legal, altul fictiv. Iar oamenii, dezorientaţi, plătesc întreţinerea unii într-o parte, alţii în alta. Din cauza ficţiunii, banii n-au mai ajuns la furnizori (în speţă la RADET), care a întrerupt apa caldă şi căldura, iar războiul dintre realitate şi ficţiune s-a mutat la tribunal. Unde, dintr-o eroare de «soft», justiţia ţine cu ficţiunea, după ce acelaşi lucru s-a constatat şi la nivel de Poliţie şi Procuratură. Pe scurt, priorităţile generate de războiul dintre realitate (recte legalitatea) şi ficţiune (recte coşmarul) a dus la abandonarea spaţiilor comune şi degradarea acestora. Ei bine, printr-un geam spart de la ghenă, anul trecut a intrat în bloc o pereche de rândunici care şi-au făcut cuib la etajul 10, deasupra uşii de la lift, aproape de apartamentul meu. A fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat de când există această asociaţie. Rândunicile mi-au devenit, cu alte cuvinte, vecini, singurii cu care am avut cât de cât o comunicare omenească. Ne salutam reciproc, când plecam sau veneam de la servici. Eu, uitându-mă la ele, ele ciripind, cred, vesel. Nu stăteam prea mult de vorbă pentru că erau extrem de ocupate. Şi-au făcut mai întâi cuib, pe urmă pui. Am fost foarte fericit cât au locuit lângă mine. Am înţeles, dincolo de starea de optimism pe care mi-o transmiteau, că există şi altfel de ficţiuni decât coşmarul. Rândunicie, de pildă. Păreau ireale, inexplicabile, în contextul infernului de care tocmai am scris… Astă toamnă au plecat în ţările calde (n-am înţeles niciodată de ce trebuie să se întâmple această călătorie). Am fost foarte trist, o lungă perioadă, gândindu-mă ce mică e probabilitatea să se întoarcă… Pe la jumătatea lunii aprilie îmi cam luasem gândul că le voi mai revedea vreodată şi mă uitam dezolat la cuibul gol de deasupra uşii de la lift... Până ieri dimineaţă, când le-am auzit ciripind şi zbârnâind vesele în jurul cuibului regăsit. Le-am spus bun venit în gând şi le-am privit cu drag. După ciripitul gălăgios cred că mi-au răspuns la salut. Acum încerc din nou acea stare care cred că se numeşte bucurie. Rândunicile mele deretică prin cuib şi se pregătesc să mai facă un rând de pui…
Nu pot să nu mă gândesc cât de sofisticată e uneori traiectoria unei stări atât de simple ca bucuria. Şi câte rotiţe pune în mişcare cel care le pune, ca să înveţi, de la două rândunici, de pildă, că imposibilul este totuşi posibil. Noroc cu geamul de la ghenă care este încă spart.
 

Afisari: 2162
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter