Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

APEL online adresat Institutului Wiesel: "Vă rugăm să cereti scuze publice poporului român!"

Data publicarii: 17.04.2014 00:39:00

Gest de onoare al primarului Neculai Onțanu

 

Circulă pe internet o petiție semnată de Prof. Mihai FLOAREA, referitoare la demersul ca statuia lui Mircea Vulcănescu, ridicată în urmă cu o jumătate de an în Piața Sfântul Ștefan din Sectorul 2 din București, să fie demolată. Petiția începe așa:

 

„Aflu de la doamna Măriuca Vulcănescu, fiica unuia dintre cei mai strălucitori intelectuali interbelici români - Mircea Vulcănescu (născut în 1904, în București - decedat în 1952, în închisoarea din Aiud) - despre o enormitate: intenția de a se demola, ca urmare a unei reclamații din partea cuiva, statuia gînditorului căruia potrivniciile istorice nu i-au lăsat timpul necesar transpunerii în realitate a planurilor sale grandioase”...

 

Acel „cuiva” este Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, institut aflat în subordinea Guvernului României. Pe data de 25.03.2014, acesta a trimis Primăriei Sectorului 2 următoarea adresă cu iz de somație:

 

 

Repet, spre mai buna fixare în conștiința publică a acestui document demn de o antologie a rușinii, finalul „somației”: „Întrucât promovarea imaginii unui criminal de război contravine legislației în vigoare, vă rugăm să dispuneți măsurile necesare pentru înlăturarea statuii lui Mircea Vulcănescu din Piața Sfântul Ștefan”.

Spre onoarea sa, primarul Sectorului 2, Neculai Onțanu, a respins, elegant dar ferm, pretenția revoltătoare a Institutului Wiesel:

 

 

 

Cine a fost Mircea Vulcănescu. Ultima tortură

 

Pentru a evalua cât de cât corect lipsa de o elementară raționalitate și omenie a demersului lui Alexandru Florian (directorul Institutului Wiesel) , voi reaminti câteva aspecte din personalitatea uriașă a marelui gânditor-martir, pe care Alexandru Florian îl consideră „criminal de război”:

 

Mircea Vulcănescu (3 martie 1904, București - 28 octombrie 1952, Aiud) a fost un economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, victimă a represiunii comuniste din România. S-a născut pe 3 martie 1904, la București, în familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iași și Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupației germane), iar liceul l-a urmat la Galați și București. De foarte tînăr și-a descoperit dexterități de activist social: la 12 ani a devenit cercetaș, iar la 16 s-a înscris în societatea culturală "Înfrățirea românească". Din adolescență a scris poezii și eseuri ("Conștiința națională la români", ”Cine e poetul românismului”).

 

Orator de mare forță, a conferențiat cu pasiune și persuasiune pe subiecte diferite, de la satul românesc la dimensiunea românească a existenței. Mircea Vulcănescu a deținut funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 - 23 august 1944.

 

Unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou , etc. (Vezi M. Vulcănescu, "Ultimul Cuvânt",Humanitas, 1992).

 

După lovitura de stat din 23 august 194444, condusă de regele Mihai, a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas pînă pe 30 august 1946, cînd a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de război.

 

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.

 

Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: "Să nu ne răzbunați!".

 

Și iată care a fost ultima tortură aplicată, „criminalului de război” Mircea Vulcănescu, conform mărturiei lui Nicolae Crăcea, coleg de detenție și de suferință:

 

„S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. Torturarea mea s-a terminat şi acum zăceam aruncat într-un colţ pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu. După ce l-a torturat prin bătaia pe tot corpul (pentru a nu ştiu câta oară) a căzut în nesimţire. Era plin de sânge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-l pe jos. Capul i se bălăngănea în dreapta şi-n stânga ca o minge legată cu o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă.

Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am târât puţin ca să îi îmbrăţişez capul şi să-l încurajez. Se vedea că nu este mort. Ţiganul care îl târa m-a îndepărtat cu o lovitură de bocanc în piept, care mi-a tăiat respiraţia.

Cred că aceasta a fost ultima tortură pentru bravul bărbat. Îmbăindu-l cu apă rece pentru a-şi veni în fire, a contractat o congestie pulmonară şi după câteva zile a murit, sporind mormintele necunoscuţilor de pe câmpul din vecinătate cu încă unul.

Constat că oculta comunistă a lansat o versiune (mincinoasă, dar verosimilă) că Mircea Vulcănescu ar fi murit în alte circumstanţe şi n-a fost asasinat de administraţia închisorii după cum am mărturisit eu”.


În acest moment, circulă pe internet un APEL public, adresat lui Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel, apel prin care  semnatarii îi cer acestuia, în mod politicos, să-și reconsidere poziția și să ceară scuze publice poporului roman:


APEL

adresat Domnului Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

 

Stimate Domnule Alexandru Florian,

Cu regret am luat cunoştinţă de faptul că aţi solicitat Primăriei Sectorului 2 înlăturarea de pe domeniul public a statuii lui Mircea Vulcănescu, personalitate interbelică şi victimă a genocidului comunist, motivând că acesta a fost condamnat ca şi criminal de război, prin decizia nr. 27/6.02.1948 a secţiei a IX-a Curţii de Apel Bucureşti, iar prin Ordonanţa de urgenţă 31/2002 ridicarea sau menţinerea în locuri publice a unor statui şi plăci comemorative dedicate criminalilor de război este interzisă.

 

Stimate Domnule Alexandru Florian,

În secolul al XX-lea poporul evreu a trăit o teribilă tragedie, pe care cuvintele nu o pot descrie. Holocaustulcu milioanele sale de victime jertfite unei ideologii inumane, nu a fost, însă, unicul genocid din acest veacNaziştii înşişi au ucis în masă şi alte grupuri decât evreii, iar genocidul comunist a dat un număr de victime apreciat, de către unii autori, la suta de milioane. Desigur, fiecare viaţă luată strigă la cer precum o lume întreagă, iar numărul de victime este nepotrivit să fie comparat. Nu trebuie uitat, însă, faptul că au existat toate aceste genocide.

 

Poporul român şi-a cunoscut propria tragedie, în cadrul genocidului comunist, a cărui victimă a căzut şi Mircea Vulcănescu. A invoca în chip de argument o decizie a unei Curţi aservite unui regim abuziv, precum acea Curte de Apel care a pronunţat sentinţa „criminalului de război” Mircea Vulcănescu este la fel de absurd precum a invoca drept argumente, într-un context oarecare, admiţându-le, astfel, ca întemeiate, deciziile pe care Germania nazistă le-a dat împotriva evreilor şi altor grupuri vizate pentru exterminare.

 

Acuzatul Vulcănescu Mircea şi-a pledat nevinovăţia (în interesul adevărului aţi fi putut lectura pledoaria sa, care a fost restituită memoriei colective) în urechile surde ale unei justiţii ideologizate, dedicate reducerii la imposibilitatea de acţiune- şi chiar exterminării- tuturor actualilor şi potenţialilor opozanţi ai puterii politice de la ora aceea, după cum zadarnic şi-au strigat inocenţa şi victimele holocaustului.„Crima” lui Mircea Vulcănescu (funcţionar de carieră) a fost aceea de a fi fost un finanţist strălucit şi un om lucid, de care ţara sa a avut nevoie, într-o perioadă foarte dificilă.

 

Vă rugăm, aşadar, să vă reconsideraţi poziţia, care, din nefericire, aruncă o tristă umbră asupra tragediei tuturor celor a căror viaţă a fost cerută de regimurile politice care au pătat obrazul umanităţii în cursul veacului precedent.

 

Vă îndemnăm, în acest context, la un act de reparaţie morală, pe care aţi putea-o aduce sub forma unor scuze publice adresate poporului român şi familiei lui Mircea Vulcănescu, victima de genocid la a cărei memorie s-a atentat, cel mai probabil dintr-o regretabilă scăpare, prin întâmpinarea pe care Institutul pe care îl conduceţi a adresat-o Primăriei Sectorului 2 al Capitalei, sub semnătura Dumneavoastră, în calitate de Director General. Gestul ar putea fi, eventual, făcut în numele întregii Dumneavoastră instituţii, după cum a fost făcută şi întâmpinarea către Primărie.

 

Nu o dată, persoane fizice sau juridice au prezentat poporului evreu scuze publice, în urma unor sesizări făcute în numele victimelor Holocaustului. În cazul de faţă, considerăm că ar fi adecvat să vă cereţi Dumneavoastră scuze, înaintea memoriei unei victime a unui alt genocid (Mircea Vulcănescu, reprezentat prin rudele sale în viaţă) şi în faţa poporului său (român). Un astfel de gest de reparaţie morală ar fi apreciat ca o firească dovadă de nobleţe şi bună credinţă.

 

Exprimăm, în încheiere, speranţa că veţi lua în consideraţie apelul nostru, realizând necesitatea şi oportunitatea comiterii gesturilor pe care vi le propunem.

Cu cele mai bune urări,

Subsemnaţii: ....................

Surse: Ziariști online, Wikipedia, Petiție online

 

NOTA ISPRAVNICULUI: Revista CERTITUDINEA susține APELUL adresat lui Alexandru Florian și vă roagă să faceți la fel...

_______________________________________________

 

 

 

 

Afisari: 2526
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ably dan (Aug, Tue 26, 2014 / 13:40)
-placati-o cu faianta ordinara ca pe cea a GEN. Dragalina....si LINGETI-O IN PIZDA pe Merkel..
Nume: GajCpQY2I (Jul, Sun 12, 2015 / 11:54)
.numai orizonturile intiinfe ale credintei , sperantei ne vor readuce pe prispa insorita a trecutului nostru de la acest capat de lume..instrainat de tara, alungat de ura, din lehamite dar nu, si de credinta, vazand zbuciumul continuu al romanilor golgota interminabila.. cu aceste mesaje de aducere aminte, ale unui smerit om, ca avem in urma un neam, o istorie, nutresc increderea, ca de obicei, in adancuri tainute, ca romanul merita o alta soarta .aici din taifunul intelepciunii asiatice, il rog, pe bunul Dumnezeu, ca romanii sa nu piara in iadul lipsei de identitate
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter