Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

BISERICA DE LA IPOTESTI. România în doliu. Sfintii în doliu. Universul în doliu

Data publicarii: 15.06.2017 11:02:00

 

La Ipotești, satul copilăriei lui Eminescu, există o biserică unicat în lume. Și nu numai în lumea ortodoxă, ci în toată lumea creștină. Sfinții și îngerii zugrăviți pe pereții acestui lăcaș au, toți, aureole negre. Faptul în sine este tulburător, iar la o primă reflecție pare chiar o sfidare, aproape eretică, a simbolisticii bisericești. Căci, se știe, din punct de vedere canonic,  aceste aureole au semnificația harului divin, al emanației de lumină și slavă dumnezeiască, de care numai sfinții și îngerii sunt în stare, prin mandat divin.

 

La biserica din Ipotești, numită de localnici „biserica Eminescu”, aureolele luminoase au fost înlocuite cu nimburi negre, apocaliptice. Dimensiunea spirituală a acestui mesaj este copleșitoare, căci te duce cu gîndul la expresia unei vinovății grave, care ne vizează pe toți. Nimburile negre ale sfinților de la Ipotești sunt expresia unui păcat național, căci, cu puține luminoase excepții, întreaga națiune a consimțit, într-un fel sau altul, la batjocorirea ființei sau memoriei lui Eminescu. Nu știu dacă cei care au ridicat „biserica Eminescu” au avut cunoștință sau doar au întrezărit adevărul despre viața și moartea lui Eminescu, dar mai mult ca sigur au intuit grozăvia unei nedreptăți cosmice...

 

 

 

 

 

 

Biserica sfinților cu aureole negre de la Ipotești are hramul „Sfinții Voievozi" și este un lăcaș de cult ortodox, construit între anii 1929-1939. Ea se află în imediata vecinătate a unui alt lăcaș, care a aparținut familiei Eminovici și în care încă se slujește.

 

Istoricul vechii bisericuțe

 

În anul 1847, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876), mama lui Mihai Eminescu și soția căminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884), a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Faptul este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez. Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, dar ea a continuat să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare. Salariul preotului era plătit de Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Biserica avea hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

 

În 1878, moșia a fost vândută, din cauza datoriilor, familiei de boieri Papadopol.  În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați Gheorghe și Raluca Eminovici - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului.

 

 

 

În interiorul micuței biserici (care a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice în 2015) se păstrează vechile icoane și cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoșani), veșmintele preotului care l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei lui, o icoana greco-catolică primită în dar la 20 de ani, lingurița de argint cu care primea împărtășania, mucarnița din argint și obiecte de cult pe care se presupune că le-a lucrat mama lui. Pe peretele vestic al bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripție: „Bisericuța familiei Eminovici, construită înainte de anul 1800. În preajmă se află mormintele părinților poetului și fraților săi, Nicu și Iorgu”.

În prezent, aici se mai oficiază slujbe de patru ori pe ani: la 15 ianuarie (aniversarea nașterii poetului), la 15 iunie (comemorarea morții poetului), de Înălțarea Domnului și la 8 noiembrie (de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil).

 

Noua biserică

 

La începutul deceniul trei al secolului XX, Maria D. Papadopol, ultimul proprietar al domeniului, a demolat casa Eminovicilor până în temelii, ceea ce a declanșat, însă, un val de indignare publică și proteste în toată România reîntregită. În această situaţie, Maria Papadopol a donat, printr-un act scris, locul fostei case Eminovici administraţiei botoşănene, cu condiţia expresă ca aici să fie ridicată o casă identică și transformarea acesteia în muzeu.

 

Autoritățile de atunci, cu nimic diferite de cele de astăzi, au ridicat la repezeală o casă ieftină, aproximativ asemănătoare cu cea originală, pe care, la fel de repede, au transformat-o într-un fel de muzeu. Abia peste ani, în 1979, la cererea eminescologilor, casa a fost demolată şi reconstruită în cele mai mici detalii ale autenticităţii, după documentele originale, devenind Casa memorială „Mihai Eminescu” de astăzi. 

 

 

Casa memorială „Mihai Eminescu”, înainte de demolare

 

 Casa memorială „Mihai Eminescu”, după 1979

 

La 28 iunie 1929, la inițiativa lui Nicolae Iorga și Cezar Petrescu (care au organizat și o subscripție publică), a fost pusă piatra de temelie a unei noi biserici, din piatră și cărămidă aparentă, având hramul „Sfinții Voievozi”. Primăriile din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) au participat cu bani la construirea bisericii, iar țăranii din sat au cărat pietre de râu cu carul cu boi, tocmai din județul Suceava.

 

Lăcașul de cult a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Cu acest prilej, Nicolae Iorga a plantat un brad argintiu în fața bisericii.

 

În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care ocupaseră România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în tabloul Regelui Carol al II-lea (pictat pe pereții bisericii), precum și în candela din fața altarului.

 

Biserica "Sf. Voievozi" din Ipotești este construită în stil moldovenesc medieval, din piatră adusă de la Burdujeni (județul Suceava) și cărămidă aparentă, fiind acoperită cu țiglă.

 

 

 

 

Sub cornișă, edificiul este înconjurat de o friză în care se repetă trei însemne heraldice: stema Moldovei (capul de bour), stema Regatului României și stema județului Botoșani (coasa). Mobilierul de lemn (catapeteasma, strana arhierească, 14 strane obișnuite, două iconostase, două analoghii și balustrada de la loja corului) a fost confecționat de sculptorul danez Peer Merloe la Mănăstirea Văratec.

 

Iconografia bisericii

 

  Pereții interiori ai bisericii au fost pictați de Petre Remus Troteanu (1885-1957). Iconografia lăcașului de cult este considerată unicat în lume pentru că, în semn de doliu etern pentru moartea poetului Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinții pictați să poarte aureole negre, în locul celor aurii. O altă ciudățenie este considerată o frescă în care apare un diavol alb care ispitește, ținând în mână o coală de hârtie, un bărbat matur, cu barbă, îmbrăcat în haine monahale, care strânge la piept o carte. Imaginea ar putea să sugereze că diavolul îi cere să semneze ceva, un denunț sau un pact. Iar bărbatul, care respinge, prin postură și atitudine, ipotetica tentație de a trăda, ar putea să fie Ion Creangă. Este, bineînțeles, o „decriptare” cît se poate de superficială, care se bazează doar pe faptul că „ispititul” are barbă. Și care, la fel de bine, ar putea fi Gheorghe Eminovici. De asemenea, fără alte argumente informative...

 

    

 

Poetul este pictat pe peretele din stânga, îmbrăcat în negru, aproape în mărime naturală, înfățișat în postura unui tânăr de douăzeci de ani, față în față cu Regele Carol al II-lea (zugrăvit pe peretele din dreapta). Eminescu este ipostaziat, însă, și în alt loc: Sfântul Arhanghel Mihail are chipul său...

 

De 68 de ani, la Ipotești, România este în doliu, sfinții sunt în doliu, universul este în doliu. Mă gândesc că aureolele negre își vor recăpăta culoarea canonică abia atunci când adevărul despre viața și moartea lui Eminescu va fi restituit integral, iar cei vinovați de falsificarea destinului și imaginii sale vor fi așezați la locurile lor cuvenite din istorie. Căci aici este vorba de un paricid identitar.

 

BIBLIOGRAFIE:

Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești, Wikipedia

Biserica de lemn din Ipotești, Wikipedia

Botosaneanul.ro

Adevarul.ro

 

 

Afisari: 1911
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter