Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Mâna dreaptă a Sf. Nicolae, de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, a fost adusă în Bucuresti de Mihai Viteazu

Data publicarii: 06.12.2013 23:09:00

   

 

Biserica Sf. Gheorghe Nou din București este un lăcaș cunoscut și, în același timp, necunoscut, căci ne scapă semnificația unor detalii. De pildă, nu se știe (ori s-a uitat) că, pe data de 17 iunie 1889, aici a fost depus trupul neînsuflețit al lui Eminescu și aici s-a ținut și slujba religioasă, înainte ca Poetul să fie condus, pe ultimul drum, către cimitirul Belu.

 

Nu se știe, de asemenea, decât la nivelul comunității de enoriași ai bisericii - și, vag, la nivelul comunității de intelectuali - , că mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află aici, adusă fiind în București de Voievodul Întregitor al neamului românesc Mihai Viteazu. „În anul 1599, Măria-Sa, împreună cu soţia, Doamna Stanca,  au dăruit Bisericii Sfântul Gheorghe moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adică mâna dreaptă a Sfântului” - declara nu demult, pentru Jurnalul Național, părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe Nou. „Acest odor îl primise de la arhiepiscopul de Bari, prin intermediul unui negustor bogat, în semn de preţuire pentru lupta de apărare a creştinătăţii împotriva ofensivei otomane din vremea aceea. Mihai Viteazul a trimis prin acest negustor două pungi de galbeni pentru biserica din Bari care adăpostea moaştele Sfântului Nicolae. Domnitorul era socotit de către curţile imperiale europene un adevărat «prinţ al creştinătăţii». În acest context, voievodul îi scria împăratului Rudolf al II- lea: «În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă de creştinătate. Io, Mihail Voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului şi al Ţării Moldovei.»”.

 

 

 

Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), în cetatea Patara din Asia Mică. Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit în timpul unei molime, pe când Sfântul era mic de ani, şi, de aceea, a fost crescut de un unchi, care purta tot numele de Nicolae şi era episcop al acelei cetăţi. Acesta l-a învăţat bunele deprinderi creştine şi dreapta credinţă, iar la vârsta potrivită l-a rânduit între clericii Bisericii, apoi l-a hirotonit preot. Sfântul strălucea prin înfrânare, rugăciune, milostenie, dreptate şi râvnă înţeleaptă pentru cele sfinte. De aceea, pentru nespusele lui virtuţi a fost ales şi hirotonit episcop al cetăţii Mira, din Lichia. Fiind om cu frica lui Dumnezeu şi propovăduind cu îndrăzneală dreapta credinţă, a fost prins de autoritățile cetăţii care, după ce l-au supus la torturi, l-au închis în temniţă împreună cu alţi creştini. Dar, după ce Constantin cel Mare (306-337) a ajuns împărat al romanilor, cei care erau închişi au fost eliberaţi şi, împreună cu ei, a fost eliberat şi Sfântul Ierarh Nicolae.

 

 

 

Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în popor ca Moş aducător de daruri, primul care soseşte înaintea lui Moş Crăciun. Tradiţia este întemeiată pe una dintre minunile săvârşite de Sfântul Nicolae care spune că unui bărbat sărăcit din cetatea Mira, care nu mai avea posibilitatea să-şi întreţină fiicele, i-a venit un gând teribil, de a le oferi spre desfrânare pentru a scăpa de lipsuri. Aflând despre aceasta, Sfântul Nicolae a aruncat peste noapte trei pungi cu aur în casa acestuia, încât le-a salvat pe fete din primejdia iminentă, iar după o vreme, s-au putut căsători. Însă minunile săvârşite de Sfântul Nicolae sunt numeroase. “Sunt sute, şi poate mii de mărturii, care atestă faptul că moaştele Sfântului Nicolae au făcut numeroase minuni. Bunăoară, în ziua de 6 decembrie 2010, o credincioasă care avea cancer în ultima fază s-a vindecat după ce s-a rugat la mâna Sfântului Nicolae. Mai sunt şi alte astfel de exemple. Săptămânal vin credincioşi la preoţii slujitori pentru a spune despre binele pe care Sfântul Nicolae l-a înfăptuit în viaţa lor, după ce s-au închinat cu credinţă neîndoielnică la sfintele lui moaşte. Aşadar, sunt 414 ani de când Sfântul Nicolae binecuvintează şi ocroteşte prin sfintele sale moaşte o întreaga Românie creştină”, subliniază părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru.

 

În 1993, moaştele Sfântului Ierarh Nicolae au fost furate. Un moment trist, cutremurător. Câţiva oameni fără frică de Dumnezeu au sustras racla cu sfintele moaşte precum şi epitaful de mare preţ lucrat de doamna Maria Brâncoveanu, soția domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, în vremea în care a stat în exil. “Parohul bisericii era atunci părintele Gelu Bogdan, care acum reconstruieşte Biserica Sfânta Vineri-Herasca, şi slujeşte, împreună cu noi, la acest sfânt altar. Din fericire, şi cu ocrotirea Sfântului Nicolae, hoţii au fost prinşi şi arestaţi şi, tot din fericire, sfintele moaşte erau intacte, pe ei interesându-i materialul preţios în care erau puse sfintele moaşte. După mărturia părintelui, bărbatul care a furat mâna Sfântului Nicolae a murit în închisoare, chiar în ziua de 6 decembrie, zi de prăznuire a Sfântului Nicolae” – povestește părintele Emil Nedelea.

 

 

 

Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ctitorită, în forma pe care o vedem, de Constantin Brâncoveanu, a trecut de-a lungul secularei sale istorii prin multe încercări. Una dintre acestea este violentul incendiu care a cuprins Cetatea Bucureştilor, Focul cel Mare, din primăvara anului 1847. Incendiul cumplit nu a mistuit sfântul aşezământ, chiar dacă acoperişul i-a fost cuprins de flăcări, iar moaştele Sfântului Nicolae, dar şi alte podoabe liturgice, au rămas, ca prin minune, intacte. Sub mâna protectoare a Sfântului Nicolae biserica a rămas bastion al creştinătăţii atâtea veacuri. “Este o biserică împodobită de Bunul Dumnezeu cu mai multe odoare – spune părintele paroh.  În afară de faptul că în curtea bisericii se află “Monumentul Kilometrul Zero al României” precum şi statuia Sfântului Martir Constantin Brancoveanu, ctitorul Bisericii, făurită de către sculptorul Oscar Han, în anul 1938, Biserica brâncovenească Sfântul Gheorghe Nou adăposteşte şi mormântul cu moaştele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, repatriate în anul 1720 de credincioasa soție a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, doamna Maria. Se află, de asemenea, sfântul epitaf, lucrat în fir de aur de către doamna Maria după moartea mucenicească a soţului său, a celor patru copii şi a ginerelui său, petrecută la Constantinopol, în ziua de 15 august 1714, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Vineri (Sf. Parascheva n.n.), ce provine de la Biserica-martir Sfânta Vineri- Herasca, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, sec. XVIII, dar şi alte icoane şi odoare cu o valoare duhovnicească, istorică şi culturală”.

 

Bibliografie: Sfantulgheorghenou.ro

Afisari: 4132
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter