Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITAŢIILE UNUI SECUI. Şansa simplităţii ortodoxiei faţă de complexitatea religiilor orientale

Data publicarii: 17.08.2013 19:44:00

De la o vreme, de când simpatizez ortodoxia şi am început să fiu preocupat de teme ortodoxe, sunt atent de felul în care este văzută ortodoxia de alţii. Am observant astfel că este ocolită de foarte mulţi care sunt în căutări spirituale, pe motiv că ar fi ceva nesemnificativ.

 

Şi gânditorii mari o ocolesc: Jung chiar comentează ortodoxia depreciativ, pr in comparaţie cu islamul. Evident, sunt şi din aceia care descoperă ortodoxia şi se convertesc. Dar eu vorbesc în ansamblu, observând că nemulţumiţii din creştinismului occidental se îndreaptă spre religiile orientale.

 

După părerea mea, problema este că nu-i satisface simplitatea - in sens pozitiv - a ortodoxiei şi faptul că  nu a devenit un fenomen complex, ca budhismul de pildă. Dar fenomenul complexităţii reprezintă, de fapt,  o epuizare a spiritului susţinător, o îmbătrânire a acestuia. Adevărul totdeauna va fi ceva revelat, o viziune generală, a cărei rădăcină este simplă, ca orice viziune curată. La adevăr ajungem prin revelaţie, care este directă, nu prin complexitate. Ortodoxia oferă, încă, o viziune compactă, revelată, care a rămas neerodată de viciul complexităţii. Adevăraţii căutători sunt deschişi viziunii simple a Revelatului.

 

Căutarea cu orice preţ a complexităţii este o căutare în sine, opacă la simplitatea Revelatului. Sunt puțini aceia care au cautări sincere şi, din cauza aceasta, ajung în mod inevitabil şi invariabil - de dragul speculaţiei şi pentru distractia mintii lor (in sensul că mintea e abstrasă de la esență) - la ispita complexităţii. În aceasta constă avantajul ortodoxiei, astăzi: ofera lumii o bogăţie spirituală inepuizabilă, prin comparaţie cu seducătorul Orient, istovit însă de propria sa masivă complexitate.

 

În mitul Atlantidei, pe continentul scufundat în ocean exista o cultură înalt, şi vastă, cu alte cuivinte "complexă", ca să păstrăm terminologia. Insula Atlantida nu este altceva decât conștiința umană, care s-ascufundat în inconștientul mare, în frământatul inconştient colectiv, din cauza greutăţii materiale a complexităţii.

 

Există pericolul, generat de complexitate, ca spiritualitatea să fie înghițită de inconștient, împiedicată fiind să se salveze, de chiar propria sa arborescență. Ortodoxia este, astăzi, ferită de această ispită.

 

Sursă: Academia.edu

Afisari: 1808
Autor: NAGY ATTILA (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter