Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITAŢIILE UNUI SECUI. Criza de identitate a maghiarimii şi forţa de regenerare identitară a românilor

Data publicarii: 01.04.2014 19:53:00

Naționalismul maghiar consideră că, înainte de Trianon, românii din Ardeal intenționat au cumparat terenuri de la unguri, de la nobili care au sărăcit. Să nu uităm că naționalismul lui Orban este un naționalism horthyst reinventat, care are rădăcini în naționalismul maghiar de dinainte de Trianon. Mai exact,  din anul 1867, cand Austria a devenit Austro-Ungaria. Ei așa gândesc, că, printre altele, prin tratatul de la Trianon, au pierdut Ardealul.

 

Dacă-l citim pe Iorga sau pe Eminescu, se vede clar că și românii s-au confruntat cu formele de civilizație străine, occidentale, care puneau în pericol geniul neamului, chiar în secolul XIX.

 

La maghiari, pericolul spiritului străin este și mai grav iar problema pierderii identității se pune și mai accentuat. Din ce cauză? Problema străinilor a apărut chiar la începutul creștinării maghiarimii. La români această problemă nu este prezentă. După un psiholog Jungian, popoarele ortodoxe au fost mai norocoase în preluarea creștinismului, întrucât acestea l-au asimilat într-un fel în care nu intra în contradicție cu inconștientul colectiv al neamului, ca la maghiari. Maghiarii au preluat creștinismul occidental, ca o constructie mai rațională, dar care era impusă cu forța, prin uciderea unei părți a populației ungurești! Diferența dintre cele două forme de creștinism a fost făcută, după opinia mea, de Sfantul Augustin, juristul!

 

De aceea, totdeauna a existat o ruptură între conștiința maghiară și inconștientul său colectiv național. Identitatea normală, națională și personală, are la bază buna comunicare între conștient și inconștient, prin integrarea imaginarului în conștiință. Această conștiință stă la baza culturii naționale, care dă identitatea imaginară a comunității, care indică semnele totalității, ale integrității

 

Din cauza asta au avut ungurii, întotdeauna, criza de identitate, pe tot parcursul istoriei lor. Din cauza asta au trăit tot timpul într-o frustrare istorică continuă. N-au putut procesa eșecurile istorei, căci adevăratul procesator este chiar inconștientul colectiv al neamului, care intervine în timpuri de criză, ca profetul la evrei, ca un fel de trimis al inconștientului.

 

Neacceptarea Trianonului nu este întâmplătoare, ci este înrădăcintă într-o frustrare de identitate veche de o mie de ani! Nu degeaba a spus Kertész Imre, scriitorul evreu-maghiar, că maghiarii n-au putut prelucra eșecul istoriei lor și că maghiarii sunt un popor frustrat. Din păcate, are dreptate. Și putem zice că, din cauza asta, au relații conflictuale cu cei din jur.
Identitatea românilor a fost și este mult mai sănătoasă decât a ungurilor, căci la ei nu există fisura asta tragică dintre conștient și inconștient. Din două motive. Mistica, teologia ortodoxă, are la bază  armonia între minte și inimă, armonia între constiință și inconștientul colectiv sau personal. Al doilea este că, în ortodoxie, natura este în armonie cu divinul. În catolicism, și apoi în protestantism, există o mare ruptura, din cauza raționalismul lor, între inimă și minte, între conștiință și inconștient, între natural și divin. O adevărată identitate personală sau comunitară se bazează pe ceea ce reprezintă ortodoxia. În cultura maghiară s-au manifestat întotdeauna aceste rupturi tragice ale occidentului, din cauza asta a apărut  criza identității maghiare, pe tot parcursul istoriei sale, ca și în ziua de azi.

 

Prin ortodoxie, românii au fost mai apărați de agresiunea spiritului străin. Cum va fi in viitor, vom vedea! Și dau un exemplu istoric, reproducând aproximativ, din memorie. Teologusl rus Uspensky scria că, în secolul al XVIII-lea, când teologia ortodoxă rusă era domintă de scolastica occidentală, ortodoxia româna a opus rezistență spiritul străin al Romei, mijlocind chiar, spre ruși, spiritul autentic, athonit, prin care s-a reînnnoit ortodoxia rusă. Căci românul simte în inimă, nu doar în conștiință, ceea ce-i este strain și asta reprezintă o mare și puternică pavăză a identității. În schimb, spiritul rațional, rece, poate răci, în viitor, și inima românului, făcându-l să nu mai simtă ce-i este străin.

 

Maghiarul s-a înstrăinat demult de rădăcinile sale inconștiente, care este sursa autenticității. Ady Endre, poetul, prieten al lui Goga, simțea cu adevărat problema. El a vorbit despre Pomul Maghiar, care este atacat de viermi ascunși la rădăcini. Cred că Ady Endre a fost singurul maghiar care a simțit, ca un profet, că problema neamului maghiar se ascunde în adâncurile sale inconștiente și că această problemă nu se poate rezolva  prin abordare  pur conștientă sau prin decizii politice. De pildă, prin stoparea vânzării la străini a terenurile Ungariei. Problema este mult mai gravă. Și Orban chiar nu vede că este posedat de arhetipul conducătorului, de hybrisul său personal. Iar un posedat nu poate fi conducător adevărat. Conducatorul adevarat este cel care crește un pom în interiorul său. Creșterea pomului înseamnă transformarea personalități, pe tot parcursul vieti, în deplinătatea sa omenească și divină, după chipul și asemănarea lui Dumnezu. Aceasta se realizează ca o totalitate spirituală a omului și reprezintă identitatea vie a neamului, din care curg energiile sale creatoare, cum este aurul creator al Roșiei Montana, de pildă.

 

Interesele economice, naționale, ca simple construcții pur raționale, n-au nimic comun cu identitatea neamului ca totalitate spirituală din care curge toată viața poporului, a națiunii. Un adevărat conducător este un fondator. Acesta declanșează reîntemeierea spirituală a neamului său, prin reîmprospătarea imaginarului comunității, prin energia proaspătă a inconștientului, care face ca imaginarul culturii neamului să se transforme în imagini vindecătoare.

 

Dar acest lucru este posibil ca trăire a sacrului, prin care imaginarul va fi revilatizat, recreat de la sursă, de Dumnezu, prin energiile sale necreate. Va fi o re-creație a neamului, prin Dumnezu.
Se pune întrebarea: când trebuie revitalizat imaginarul, chiar prin energiile sale, necreate, care vin de la Dumnezeu?! Și ce înseamna creație?! Astăzi, problemele economice sunt aparente, adevărata problemă este agresiunea haosului asupra omenirii. Haosul este atacul inconștientului. Iar problema maghiarimii este chiar haosul din identitatea sa, deoarece conștientul este în dizarmonie cu incoștientul. Atacul inconștientlui apare ca atac al haosului: haosul inconștientului.

 

Dar problema haosului în lume are și alta fețe, nu numai ceea ce vizează inconștientul colectiv. Haosul este generat de un guvern mondial din umbră. Ceea ce a înfrânt revoluția română, adevărată, era haosul generat artificial.
Când este vorba, de apărarea pământului, și a ceea ce este în subsol, trebuie să conștientizăm că trăim într-o cultură dominată de pământesc, ca arhetip al inconștientului colectiv. Omul occidental este dominat de inconștientul colectiv și de arhetipurile sale. Dacă acest lucru nu va fi conștientizat, rezistența față de occident devine o altă formă de dominare a inconștientului colectiv. Dar să nu uităm că identitatea vie înseamnă armonie între conștient și incoștient. Dacă punem Roșia Montană, gazele de șist sau vânzarea terenurilor doar în context economic, rămânem în capcana pământescului, care înghite identitatea adevărată, identitate care încă există. Această capcană este adevărata problemă a omului de azi.

 

Victor Orban, la prima întrunire de la Balvanyos, in 1990 - când am și vorbit cu el - , era un om politic antinațional. Care, iată,  după un timp, a devenit naționalist, după mine din interes. Din cauza asta Orban nu mi se pare un lider autentic. Mai ales că reprezintă un naționalism invechit, horthyst. Naționalismele golite, obosite, din care a dispărut spiritul creator ale neamului - sau, cum scrie Cioran, care au un imaginar uzat -  sunt forme ale dominației inconștientului colectiv, ale mulțimii fără identitate. Și asta se și observă la Orban, este un posedat al inconștientului. Mulți români sunt impresionați de faptul că Orban apără interesele Ungariei, că în Constituția Ungariei este introdus Dumnezeu, caracterul creștin, familia, căsătoria între bărbat și femeie. Dar asta nu vine din interior, naționalismul maghiar este formal, fără viață în interiorul sau, totul e făcut doar din interes politic.

 

Cât privește protestele împotriva proiectului Roșia Montană sau împotriva exploatării gazelor de șist, acestea, deși par ceva bun în sine, creează, ca efect secundar, dar grav, haosul social. La proteste participă mulțimea fără identitate, iar decât mulțimea nimic nu este mai periculos. Căci mulțimea nu are un caracter bine definit, ceea ce face ca prin manipularea ei să se instaleze haosul. Scriam, nu demult, că Ungaria nu este atât de semnificativă încât să creeze probleme marilor puteri, dar este destul de semnificativă ca să creeze probleme vecinilor, mai ales României. Foarte interesant de observat cum este lăsat liber naționalismul maghiar în UE, așa cum era lăsat, pe vremuri, în blocul comunist, Ungaria fiind folosită ca instrument de demolare. Activitatea naționalismului, a șovinismului maghiar, în Romania, poate deveni, sau chiar este, un factor destabilizator al României, de generare a haosului și tensiunii în țară. Cum se produce haosul? Simplu. Se diversifică tensiunile, în forme și locuri diverse (Roșia Montană, gazele de șist, naționalismul maghiar etc.) și, pe acest fond, se cere autonomia.

 

Și aici ajungem la adevărul lui Eminescu, că Constituția trebuie să fie creația geniului român. Sau la cuvintele lui Iorga, care scria că aceasta trebuie să urmarească tiparele interioare ale neamului. Geniul neamului creează, din integritatea sa creatoare, ascunsă, ceva manifest care este cultura. O adevarată Constituție este intervenția incoștientului colectiv al neamului de a salva. Ea trebuie să reprezinte un act profetic de refondare. În actul profetic de refondare, imaginarul identității renaște din inconștientul colectiv al neamului, prin reconștientizare a imaginarului inconștient, prin reintegrarea acestuia în conștiința neamului, ca vindecător al acesteia. Nu este altceva decat refondarea identității, prin chiar propria forță creatoare. Nu putem face față haosului prin pilda bună a vecinilor, sau a altor neamuri, putem face față doar prin propria forță creatoare a geniului neamului.  

 

Conștiința, ruptă de rădăcinile sale vitale, inconștiente, se însingurează. Németh László scriitor din secolul trecut din Ungaria, a scris, după Trianon,  o carte de diagnoza despre situația maghiarimii în țara lor. Titlul cărții este chiar interesant: „În minoritate!”.  Este vorba de cum a ajuns în minoritate spiritul maghiar autentic în propria țară, comparativ cu spiritul altor popoare, german, șvab sau evreu care, în cultura maghiară, au devenit dominante. Însingurarea maghiarimii în propria țară, conștientizată la nivelul unei conștiințe insingurate ca a lui Németh, aduce frustrare doar, nu și vindecare. Németh a perceput problema la nivel intuitiv, dar conștiința sa nu a coborat la nivelul profund, inconștient, al nemului, ca să aducă problema la suprafață, la nivelul conștiinței. Problema maghiarimii este că, în cel mai bun caz, alienarea identitară e percepută doar de conștiințe însingurate, ceea ce nu duce la o rezolvare la nivel comunitar, ci doar la frustrarea gânditorului însingurat. Frustrare care duce, la rândul ei, în cazul maghiarimii, la gândul morții nemului, a dispariției definitive ale neamului maghiar. Dar, din păcate, din depresia maghiarimii se nasc chiar orgolii naționale fără fond, care se îndreaptă, dușmănos, împotriva neamurilor din jur.

 

Românii au totuși mai multe șanse de a-și apăra forța creatoare, divină, a ortodoxiei lor. Ungaria are doar interese , pe când voi, românii, aveți un adevărat fond divin al identității: ortodoxia voastră. Ungaria poate deveni, în mâna inamicului, o forță periculoasă pentru România, căci naționalismul maghiar, învechit, reprezintă o formă distructivă a inconștientului, a haosului.

Nu uitați însă că identitatea vie reprezintă forța creatoare divină! Este singura forță capabilă să facă față puterii haosului. Azi, trăim zile apocaliptice. Atacul forțelor demonice ale haosului nu au fost niciodată atât de puternice.

_______________________________________________

 

 

Afisari: 1884
Autor: Nagy Attila (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter