Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITATIILE UNUI SECUI. Aurul de la Rosia Montană este, în primul rând, o problemă ontologică

Data publicarii: 15.02.2014 21:30:00

Părinţii pustiei cunoşteau mult mai bine subconştientul, adâncul sufletului, decât psihologia de azi, căci această cunoaştere era realizată cu ajutorul spiritului, a Duhului! Religia este, acum, înlocuită de psihologie, in special de psihodrame, ca pseudo-religie, care a devenit leac pentru toate relele! Lumea a căzut literalmente pe spate atunci când a aflat că preoţii bisericilor occidentale (catolici şi protestanţi), sunt instruiţi de maeştri psihologi în tainele psihodramei, în timp ce au la dispoziţie pe cei mai buni maeştri ai creştinismului, părinţii pustiei şi părinţii greci. Să nu uităm că doar în lumina Duhului şi a Logosului întrupat putem cunoaşte cu adevărat adâncimile fiinţei umane, că Soarele inimii străluceşte pe cerul acesteia, cum scrie Filotei Sinaitul!

 

Dar, din păcate, omul psihodramei este orb, impasibil la adevărata dramă a omului în adâncimea sa, în adâncul omului.

 

Apocalipsa nu este altceva decât o dramă transcendentă în adâncimea Fiinţei! Drama omului de azi este apocaliptică! Foarte posibil să nu-i fie suficientă omului o restaurare în pustie, precum cea a evreilor după ieşirea din Egipt! Semnele răului sunt mult mai apocaliptice, mult mai dramatice, iar jocul psihologic numit psihodramă nu-l observă! De fapt, psihodrama chiar fuge de el!

 

Problemele de azi sunt legate de pământ, mai ales de adâncul pământului! Gazele de şist, Roşia Montană, aurul sunt semnale ale adâncului, dar NU reprezintă problema în sine! Dar asta o pricepe doar omul Duhului, care, în lumina Duhului, cunoaşte caracterul divin al imaginarului adâncimii şi, prin asta, mesajul acestor semnale. Nu este vorba de banalizarea problemei, sau de negarea gravităţii furtului economic din ţara noastră. Cine crede asta se înşală profund. Dar se înşală şi atunci când reduce problema la nivelul material! Prin simbolul aurului, în adâncimea pământului, care este semn al Divinului, experienţa divinului se arată problematic în adâncimea fiinţei omului: adică Soarele s-a întunecat pe bolta inimii, care este identitatea omului divin şi a neamului!

 

După Hristos, omul înţelept vinde tot, pentru pământul în care se ascunde aurul. Şi renunţă la toate, pentru a câştiga cel mai valoros lucru, ceea ce este în adâncul pământului, aurul ascuns, divin, fondul divinităţii omului. Renunţă la cele vizibile, pentru eternul aur invizibil. Astfel se recâştigă şi se păstrează orice identitate, renunţându-se la trecător pentru etern!

 

Roşia Montană nu este degeaba un semn apocaliptic, căci acolo, în semnul aurului, se arată problematica, experimentarea divinului în adâncul omului. Este o mare greşeală dacă, pe lângă aspectul economic, nu-l avem în vedere şi pe acesta!

 

Apocalipsa are loc atunci când centrul ontologic al fiinţei devine problematic, se întunecă, iar semnele sale se materializează. Apocalipsa înseamnă nu doar dominaţia răului, ci şi, mai apoi, restaurarea din centrul ontologic al fiinţei. Hristos mielul îşi ia locul ce Îi revine. Este aidoma cu ceea ce se întâmplă în pilda lui Iisus, când omul care vinde totul pentru aurul din adâncul pământului se restaurează ontologic prin raportare la aurul din adâncimea fiinţei. Totul se reconstruieşte prin raportare la centrul ontologic al fiinţei. Problema omului care a cumpărat pământul, cu tot cu aurul din adâncimea sa, este şi a lui Noe din timpul potopului. Noe faţă de potop, faţă de neant: apocalipsa, la început, este o aneantizare dramatică, el s-a apărat prin raportare la Dumnezeu, la Centru! Numai cu ajutorul Domnului a putut deveni centrul său omenesc un principiu organizatoric al arhetipurilor inconştientului, care, prin ordinea realizată, a putut face faţă la atacul haosului, al potopolui!

 

Noe este arhetipul centrului interior al omului, care face faţă haosului, potopului, prin raportare la Dumnezeu! Restaurarea lumii porneşte tot din centrul omului, prin raportarea la centrul ontologic al fiinţei, ca şi în cazul omului care a cumpărat pământul cu aurul din adâncul său. În prim-plan se reorganizează adâncul fiinţei omului, arhetipurile animalice, vegetale, ale inconştientului colectiv fiind raportate la centrul adânc al omului. După care, urmând ideile divine ale Logosului, se va construi o nouă lume la suprafaţă, barca, în care va fi integrat inconştientul transformat prin lucrarea divinului! Barca poate simboliza personalitatea cea nouă, creată de Nous, în care se integrează adâncul reorganizat în jurul centrului său şi în jurul divinului. Povestea lui Noe este arhetipul divin al reconstrucţiei personalităţii omului şi a lumii omului, care, printr-un semn divin, prin apariţia curcubeului, devine o adevărată deplinătate, ca lume reconstruită cu ajutorul Domnului!

 

Astăzi, în faţa răului generalizat, apocaliptic, avem cea mai mare nevoie de recurgere la arhetipurile divine biblice, la povestea lui Noe sau a omului care şi-a vândut totul ca să cumpere pământul cu aurul. Ne apărăm prin forţa divină a arhetipului. Jung spunea că omul de azi poate face faţă atacurilor îndreptate împotriva sa doar cu ajutorul centrului său reorganizat.

 

Orice identitate este primită numai de la Domnul, care este cu adevărat identic cu Sine. Şi, din această cauză, orice identitate comunitară, naţională, există doar prin raportare la centrul ontologic al fiinţei. De acolo se reînnoieşte, se păstrează, prin energiile creatoare şi necreate ale divinului.

 

Corectat de Carmen Babia

Afisari: 1367
Autor: Nagy Attila (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter