Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITATIILE UNUI SECUI. Dacă se descompune comuniunea, se descompune si comunitatea

Data publicarii: 01.02.2016 13:45:00

Văd pe Facebook multe lupte – pentru neam, pentru păduri, pentru pământ, pentru natură şi „pentru” o grămadă de alte lucruri, dar, în acelaşi timp, şi multe lupte „împotrivă”: împotriva guvernului mondial, împotriva ruşilor, împotriva Americii... În toate însă rămân comune intenţia salvării, rolul salvatorului! Toţi vor salvarea, dar numai în exterior, doar în formă şi materie, o luptă care priveşte exclusiv exteriorul! În această mare „salvare” nu văd altceva decât cronicizarea exteriorizării omului!

 

Pericolul care ne pândeşte în formă şi în materie, în exterior, nu justifică exteriorizarea prin luptă! Căci este vorba despre aceeaşi exteriorizare tragică, care priveşte toată omenirea, din care nu face excepţie nici lupta pentru neam! Văd nişte identificări mecanice, fără un minimum de reflecţie, cu reflexe pavloviene – cu articole, de pildă, care refuză imigranţi în numele apărării neamului – , prin care te predai în totalitate exteriorului, pierzând nimic altceva decât sufletul!

 

Pierderea sufletului nu poate fi preţul luptei, căci prin pierderea sufletului ai pierdut totul şi devii mult mai vulnerabil la manipulare, dacă nu cumva eşti deja! Nu se poate salva neamul prin pierderea sufletului, căci baza identităţii şi a vitalităţii este sufletul, persoana! Prin persoane adevărate, prin salvarea sufletului salvezi neamul, pentru că pierderile din exterior sunt cauzate de pierderea în interior! Prima dată se pierde (lupta) în interior şi abia după în exterior! Dacă ai pierdut deja ceva în interior, lupta în exterior se duce pentru ceva gol!

 

Iar neamul îşi poate pierde sufletul prin schimbări majore în starea lui, ca după prăbuşirea comunismului! În ultimele două milenii, iar ultima dată prin protestantism, care a fost premergător schimbărilor sociale ulterioare – trecerile la o nouă religie, schimbarea religiei au fost schimbări majore! André Scrima spunea că în cazul schimbării religiei există pericolul ca acel neam, acea comunitate să-şi piardă sufletul!  Azi, după căderea comunismului, chiar şi neamurile cu tradiţii puternice, precum  românii, devin cele mai vulnerabile, tocmai din cauza trecerii la capitalism şi a schimbărilor sociale! Prin schimbare bruscă (şi chiar sunt bruscate acele popoare) există pericolul să-şi piardă sufletul!

 

Căci o adevărată tranziţie, în sens spiritual, nu există în prezent! Tranziţia adevărată este tranzitarea pustiei, tranziţia în pustie, într-un loc sărac în exterior, după care urmează o transfigurare în fonduri interne, o renaştere în rădăcinile interne ale imaginarului propriu al neamului, prin care îşi revitalizează existenţa sa exterioară, care este avantajată de o exterioritate săracă! Astăzi se face exact inversul, este îmbogăţit exteriorul, şi nu poate exista o schimbare reală din această cauză! Cum spunea Jung, ce nu se schimbă în interior, nu se schimbă nici în exterior! O adevărată schimbare nu se construieşte numai în exterior, în formă şi materie doar, ci este realizarea interiorului, a sufletului, a sinelui mai ales!

 

Ştiţi, sufletul se pierde chiar şi prin tradiţia moartă, prin iubirea imaginii moarte în chip de idoli, nu numai prin raţionalismul occidental, căci tot spre exterior te trag şi acestea, te desprind de suflet, te distanţează chiar de rădăcinile vitale ale imaginarului! Sufletul se păstrează în tranziţie dacă neamul renaște din propriul său suflet, printr-o regenerare spontană a imaginarului său când ajunge la propriul centru, propriul Sinai, propriul Sine, la centrul său ontologic, la propriul său loc de revelaţie!

 

Pe plan economic, politic, lupta se duce pentru forme goale, deoarece planul economicului sau al politicului n-au fost niciodată proprii sufletului, fiind concepute de nişte oameni care deja îşi pierduseră sufletul! Nu degeaba spunea Iorga că instituţiile statului nu reprezintă instinctul unui neam! Că el vorbea de instinctul care defineşte neamul ca despre o totalitate în sine! Un neam se apără prin simţul său ontologic, simţindu-se: noi suntem o totalitate pentru că suntem ai divinului, reprezentăm divinul, prin care suntem totalitate, o imagine, o icoană a acestuia, prin biserică, pentru că sufletul se păstrează prin caracterul său transcendent!

 

Criza de azi este spirituală, omul este în descompunere totală, lipseşte personalitatea în luptă, căci personalitatea este absorbită în masa fără identitate! Şi este absorbită în această masă prin roluri sociale pur exterioare! Personalitatea se reduce la un rol – de pildă activist verde – prin care se îngustează şi devine total închisă, în timp ce o adevărată persoană este deschisă către transcendent. Personalitatea deschisă este fondul comunităţii, aşa alcătuindu-se comuniunea, care, dacă se descompune, descompune şi comunitatea!

 

Omul de azi priveşte numai în exterior, iar impresia lui este că, dacă a pierdut ceva în materie, în exterior, atunci a pierdut în totalitate! El aşa vede – dacă nu face ceva în mod concret în exterior, atunci nu se întâmplă nimic. Dimpotrivă, adevăratele întâmplări sunt ale sufletului, ale modului invizibil, şi premerg adevăratele fapte. Iar el reacţionează aşa pentru că a pierdut simţirea sufletului şi nu simte efectiv că în interior a pierdut deja totul, nu în exterior! Pierderea în exterior este numai un rezultat al pierderii sufletului!

 

Lupta care se duce aparent pentru apărarea neamului este lupta omului mulţimii, rezultatul fiind o eroziune totală a omului, descompunerea sa! Forţele aneantizării se manifestă în diverse lupte, prin care dispare personalitatea, dispare omul ca întreg, ca deplin, ca desăvârşit! Problema e că, azi, forţele haosului se manifestă, lucrează în diverse forme aparent antinomice şi într-o formă aparent nobilă, care induce în eroare! Iar omul poate recunoaşte acestea doar cu simţirea sufletului, condus, iluminat de Duh!

 

Corectat de Carmen Babia

 

Afisari: 1152
Autor: Nagy Attila (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ably dan (Feb, Mon 01, 2016 / 16:08)
etete part filosofie..!comunismul a fost mai criminal decat fascismul..-ok!Ipocrizia-iata fata raului in ultimii 26 de ani,..ce zic minim 36..!:((- acceptat ca relativ,..<adevarul>..devine treptat ...<minciuna>iar vorba..-glas stins!-fara sunet..doar FRICA ,mai poate asigura stabilitatea lumii...!-iubire si foamea-i caduca,..s-a simulat destul.!vrei sa vezi cum e simulata FRICA.."STINGE LUMINA"..SI VEZI CE FACE SUFLETUL ORI INGERUL TAU DE LUMINA!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter