Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITATIILE UNUI SECUI. "Fapte, nu vorbe!", sau înstrăinarea omului de Dumnezeu

Data publicarii: 29.11.2014 11:46:00

Liberul arbitru s-a născut în urma înstrăinării omului de Dumnezeu! Liberul arbitru, cel ce stă la rădăcina catastrofelor spirituale ale omului! De multe ori vedem acel slogan gol – „Fapte, nu vorbe!”. Este sloganul omului de liber arbitru, care se consideră pe sine, în mod conştient sau inconştient, în centrul existenţei! În cazul înstrăinării omului de Dumnezeu, înstrăinare care se află la rădăcina catastrofei omului de azi, nu există diferenţă între fapte şi vorbe, amândouă fiind, în acelaşi mod şi aceeaşi măsură, goale.

Omul, fiind înstrăinat de Dumnezeul invizibil, favorizează vizibilul, adică rezultatul vizibil, imediat, impresia concretă, pe care le consideră mai eficiente decât vorbele invizibile. Asta nu este altceva decât devalorizarea cuvântului. Devalorizarea cuvântului invizibil în favoarea faptei vizibile aduce după sine devalorizarea învăţăturii spirituale, religioase. Eficienţa mai perceptibilă, care nu necesită efort spiritual, aduce după sine lenea spirituală şi devalorizează învăţătura creştină bazată pe Cuvânt. Cuvântul, fiind apreciat pe baza eficienţei, ajunge astfel să fie depreciat.

Andreé Scrima scria că problema omului de azi este faptul că se bazează exclusiv pe exteriorul vizibil. În acest fel, caracterul adevărat, apofatic al divinului rămâne neperceput, omului îi rămâne imperceptibil apofaticul inimii sale, prin care ar fi putut percepe apofaticul divinului. Ceea ce aduce după sine înstrăinarea de Dumnezeu, apofaticul comun situându-se pe mijloc şi fiind cel prin care omul se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu. Sloganul „fapte, nu vorbe” este sloganul omului înstrăinat de Dumnezeu, care nu percepe invizibilitatea Domnului, a inimii sale, fiind înstrăinat şi de sinele său invizibil, care este copleşit de datul său vizibil imediat, primit în mod direct din lumea vizibilă, fără niciun efort interior al percepţiei invizibile.

Dar adevăratul efort spiritual este solicitat chiar de invizibil, care, în primul plan şi în mod direct, este perceput imediat şi trăit ca ameninţare a ne-Fiinţei asupra omului. Omul, printr-un reflex natural, se fereşte de ameninţarea ne-Fiinţei şi se alipeşte, căutând siguranţă, de siguranţa aparentă a vizibilului! Asta nu este altceva decât o încercare de a salva viaţa de ameninţarea ne-Fiinţei. Însă în aparenţa ne-Fiinţei se ascunde invizibilitatea Creatorului, sursa vieţii adevărate, ontologice, a omului. Ferindu-se de invizibil, din cauza fricii de ne-Fiinţă, omul se „fereşte” şi de contactul cu invizibilitatea divinului, de sursa vieţii creatului! Iar în acest fel îşi pierde viaţa adevărată, ontologică, care se afla la rădăcina existenţei creatului. Iisus spunea: „Cine îşi apăra viaţa, şi-o va pierde!”.

Trebuie să ai curaj existenţial ca să intri în invizibil sub ameninţarea invizibilităţii morţii, trebuie să mori, ca să-ţi recâştigi viaţa, care se află în apofaticul inimii tale, ascunzând invizibilitatea, adică apofaticul divinului!


NOTA ISPRAVNICULUI. Analiza lui Nagy Attila nu este o pledoarie împotriva faptei, ci o reacție la extrapolarea și exacerbarea opoziției între vorbă și faptă. VORBA și FAPTA nu sunt antinomice, ca în dictonul latin „Acta, non verba”, ci complementare, într-un sens în care cea care prevalează este vorba. Căci vorba este, de fapt, CUVÂNTUL care, conform Bibliei, este primordial: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”(Matei, 1.1)

_____________________________________________

 

Afisari: 1815
Autor: Nagy Attila (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter