Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITATIILE UNUI SECUI. Gratuitatea falselor apocalipse şi a ideologiilor

Data publicarii: 28.07.2013 15:24:00

Apocalipsele zilelor de azi sunt false „apocalipse”. Exprimă lenea spirituală a omului modern, incapabil de o schimbare în adâncime. El simte însă nevoia schimbării, din cauza asta chiar proiectează niște schimbări „apocaliptice” gratuite - care se întâmplă, adică, în mod gratui - , fără niciun efort, fără suferință, fără sacrificiu, fără trudă.

 

Omul care proiectează nişte prevestiri apocaliptice gratuite este acelaşi om al proiectelor UE de pildă – economice, culturale etc. Căci acestea au acelaşi caracter gratuit. Gratuitatea înseamnă optimismul faptei, al funcţionalităţii, al voinţei, al gândirii raţionale: trebuie voit, gândit, făcut, trebuie doar să funcţioneze şi deja s-a produs schimbarea pozitivă „profundă”. Trebuie schimbată mentalitatea, se spune azi. Asta se încadrează în aceeaşi gratuitate, în acelaşi optimism fals, ca şi a cădea pradă gratuităţii apocalipselor. Sigur că va veni şi „apocalipsa”, că acele lucruri ce nu se schimbă din rădăcini, la nivelul adânc al ontologicului, se vor prăbuşi. Cel înalt are ca suport pe cel adânc.
 

Ideologiile omului modern sunt în schimb cele înalte fără adâncuri, nu au suport ontologic, ancorat în adâncimile fiinţei. Ideologia stă la baza tuturor gratuităţilor omului modern, pentru că ideologia reprezintă adevăratul optimism al gratuităţii omului modern. Totul trebuie conceput numai prin raţiune, trebuie create - prin raţiune - nişte noţiuni, pe baza noţiunilor nişte ideologii, şi astfel am şi prins realitatea, iar asta în mod gratuit, fără chinuri, fără jertfa adâncurilor, cea prin care se ajunge la adevărată realitate – omul care coboară în adâncuri, ca apoi să urce în ceruri, prin unificare realizând Realitatea ultimă.
 

În ce constă optimismul gratuităţii?! În a (se) realiza fără suferinţă. Suferinţa transformă omul ireal în om real. Ireal înseamnă a trăi departe de fondul ontologic al realităţii, departe de Dumnezeu. Suferinţa repune omul pe fondul etern al fiinţei sale. Ideologiile sunt realizările omului ireal, fiind şi ele ireale. Gratuitatea este o iluzie a omului ireal, ce stă ancorat în fondul ideologiilor, ideologii care se tot schimbă. Falsele apocalipse şi ideologiile au acelaşi fond al gratuităţii. Fiecare dintre ele îşi are speranţa într-o schimbare – şi nu transformare! – fără suferinţă.
 

Adevărată apocalipsă are la bază suferinţă insuportabilă. Cartea pe care a înghiţit-o Ioan în Apocalipsă era amară în stomac, adică i-a produs suferinţă. Doar în gură era dulce. Azi, cocteilurile de spiritualitate la modă, împrumutate din Orient, amestecate cu psihologie occidentală, metode, teozofie, rămân dulci, delicioase numai în gură, iar omul gustă numai ce este dulce, ca şi copilul, în mod infantil. Azi, a citi cărţi buddhiste (sau altele din mistică Orientului), ori nişte mistică a Occidentului, de pildă Eckhart, reprezintă un nou infantilism, o gumă de mestecat spirituală, care defineşte în totalitate omul occidental.


Azi nu mai există suferinţa de a citi, ci doar plăcerea de a gustă exclusiv ce este dulce. Cartea, cultura, au devenit doar o slăbiciune a omului. Azi se vorbeşte foarte uşor – „drumul interior” a devenit un slogan. Şi se uită, la fel de lesne, că adevăratul drum este suferinţă, jertfă şi pericol. Omul care nu se ascunde în faţă pericolelor este cel care are curajul de a pierde, curajul de a-şi asuma suferinţa, jertfa, pericolul, după modelul şi cuvintele lui Iisus.
 

Azi se vorbeşte mult, spontaneitatea a devenit un slogan. Spontaneitatea se întâmplă când suferinţa, jertfa, te pun la pământ şi n-ai niciun pic de putere ca să-ţi aperi viaţă despre care vorbea Iisus. Gratuitatea este apărarea vieţii, prin a nu suferi, a nu jertfi. Efortul omului modern, spiritualitatea sa de împrumut din Orient, ideologiile sale sunt eforturile gratuităţii, opţiunii sale de a nu suferi, sunt apărarea vieţii, cum ne spune Iisus. Frica de adâncimile suferinţei resimţite în întreaga fiinţă. Lenea spirituală înseamnă a fugi din faţă suferinţei.


A realiza ceva prin simpla cunoaştere raţională şi prin faptă – iată lenea spirituală a omului modern, care, prin cunoaştere şi prin fapte, fuge de suferinţă ce l-ar trage în adâncurile sale, iar de acestea el vrea să scape, din cauza fricii de suferinţă. Gratuitatea înseamnă a fi, dar fără a te confrunta cu ameninţarea de a nu fi. Valoarea fiinţei este experimentată numai în angoasa faţă de ne-Fiinţă, care era experimentată, trăită de Iisus pe cruce, când suferea de părăsire de către Dumnezeu. Religiile orientale, maimuţărite, imitate numai, reprezintă un alt fel de gratuitate.
 

Gratuitatea se mulţumeşte cu uşurinţa imitării, cu identificarea prin raţiune, prin tehnici. Gratuitatea este iluzorie, îţi da iluzia că identificarea prin gând reprezintă şi o realizare interioară. Gratuitatea se realizează prin imitare, prin identificare, fără suferinţa unirii. Înseamnă a primi ceva în mod gratuit, cu care trebuie să te identifici, dar asta fără un efort al suferinţei unificatoare. Ideologiile se mulţumesc cu gratuitatea imitării, şi asta cere şi Occidentul de la noi, nu şi suferinţa, jertfa uniunii. Iluzia are la bază lipsa suferinţei, lipsa jertfei. Din cauza asta religiile orientale imitate primesc un caracter ideologic, devin ideologii, prin transplantare în Occident.
 

Jung a avertizat că împrumutul religiilor din Orient este iluzoriu, că Occidentul n-are suport ontologic pentru acest împrumut. Fondul ontologic nu poate să sufere transfer, nu se poate împrumuta, el trebuie să preexiste în om, să se realizeze în om. Din această cauză, cărţile sfinte ale Orientului – fiind doar ideologii în mintea omului modern – devin nişte cărţi de dulceaţă în gură să. Ele nu ajung în stomac, nu vor fi cu adevărat „înghiţite” (asimilate), amărăciunea lor – această sursă a suferinţei spirituale – nu va fi niciodată resimţită. Din păcate, cultură omului modern, cărţile sale, au devenit nişte dulceţuri copilăreşti, infantile, nişte gume de mestecat.
 

De ce este totuşi, încă, imposibilă adevărată apocalipsa? Din cauză că omul fuge de suferinţă, de jertfă. Apocalipsa este o transformare spirituală, care are la baza suferinţa, jertfa. Omul de azi a devenit incapabil de suferinţă, de jertfă, şi este încă incapabil de a trăi o adevărată apocalipsă, chiar dacă simte, inconştient, nevoia transformării din interior. Şi chiar din această cauză sunt la modă apocalipsele gratuite, false. Căci, în lipsa capacităţii de a suferi, de a (se) jertfi, omul se mulţumeşte cu gratuitatea apocalipselor-surogat şi a ideologiilor.

Transcris literal, de Carmen Babia!

Sursă:   Academia.edu

 

 

Afisari: 1408
Autor: NAGY ATTILA (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter