Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

MEDITATIILE UNUI SECUI. Trianonul sau prăbuşirea Hybrisului maghiar

Data publicarii: 22.09.2015 16:07:00

Se vorbeşte de trauma Trianonului. Oare, trauma nu se datorează iluziilor, când realitatea adevărată loveşte realitatea iluzorie, adică iluziile se lovesc de realitatea adevărată?

Naţionalismul maghiar iluzoriu a fost spulberat la Trianon de realitatea istorică adevărată.

 

Existenţa iluzorie unui popor a fost lovită de realitatea crudă a istoriei. Când omul, sau comunitatea, se confruntă cu situaţia dată şi nu recunoaşte că trăia în iluzii, acceptând astfel realitatea crudă adevărată, ci continuă să susţină iluziile spulberate, visând la ele în formele sale de odinioară, se traumatizează. Factorul care traumatizează este realitatea crudă, care spulberă iluziile. Trauma se produce din cauza că respectivul nu se confruntă, nu renunţă la iluzii, acceptând realitatea dată, reală! Şi azi, naţionalismul maghiar trăieşte trauma, refuză acceptarea trecutului naţionalismului maghiar ca fiind iluzoriu, susţinând în continuare fantasmă istorică a acestui naţionalism.

 

Dar, spune Eugen Drewermann, teolog româno-catolic şi psiholog jungian, că cine e traumatizat din cauza unui eveniment, el era deja traumatizat în trecut. Credinţa exagerată în forţele proprii, poate să aducă după sine chiar prăbuşirea, căci orice exagerare este o necredinţa în sine. De astfel de traume şi frustrări a avut parte maghiarimea în cursul istoriei.

 

Credinţă exagerată în forţa proprie este o iluzie! Iar în cazul înfrângerii, se declanşează o trauma. Traumele se produc, pe de o parte, în urmă neîncrederii în sine, în baza fondului interior ascuns, ontologic, iar pe de altă parte din cauza încrederii în forţa proprie exclusiv exterioară. La nivel de comunitate, trauma se produce din cauza neîncrederii în sine a unui popor, când fondul încrederii adevărate, cel ontologic, este înlocuit cu o iubire de sine falsă a unei comunităţi, cu unui hybris al comunităţii.

 

Consecinţa este că orice iluzie se pedepseşte cu contrariul său, adică cu prăbuşirea a iluziilor. De aceea, putem spune că adevărată cultură unui popor, care-i şi păstrează esenţă, este înţelepciunea, spiritualitatea sa milenară, încrederea sa în fondul ontologic al existenţei. Ceea ce apară un popor nu este agăţarea rigidă de nişte forme culturale moarte, sub pretextul păstrării identităţii şi a tradiţiei, ci instinctul care vine din adâncul fiinţei sale, unde se ascunde o înţelepciune multimilenară. Această înţelepciune protejeaza comunitatea de iluzii, de iubirea de sine iluzorie, de grandomanie, eea ce aduce după sine prăbuşirea şi, în cele din urmă, trauma.

 

Traumele au la baza pierderea contactului cu forţele vitale profunde ale comunităţii. Putem să zicem că asta este prima traumă principală care loveşte comunitatea. Urmează faza în care conştiinţa comunităţii se îndepărtează de adâncimile sale, de intelepciunea sa multimilenară, nu mai ascultă de ea. Din această cauză, rămâne fără suportul, fără sprijinul profunzimilor sale, pe care începe să le construiască în exterior, numai prin forţe proprii. Aceste construcţii exterioare sunt, de fapt, construcţiile hybrisului, care încearcă să înlocuiască ajutorul din adânc pe care l-a pierdut. Problema naţionalismelor de azi e că sunt construcţii ale hybrisului, din cauza pierderi instinctului adevărat al supravieţuiri. Prin naţionalisme, identitatea s-a exteriorizat, în timp ce adevărata identitate, este cea cu adevărat identică cu sine, cu sinele ascuns. Naţionalismele revendică păstrarea identităţii, supravieţuirea, pe când ele sunt numai produsul pierderii forţelor vitale adevărate, spirituale!

 

Identitatea exteriorizată este forţată, se păstrează prin efort, se obţine prin efort, în timp ce sinele ascuns îl primim, este dăruit, ca viaţă. Viaţă noastră este dăruită de înaintaşii noştri. O perspectiva organică a identităţi neamului se gândeşte în primire, în dăruire, ca tot ce este complet, deplin, ea se dăruieşte şi se primeşte. Sămânţa se dăruieşte pământului, pentru ca pământul să o dăruiască înapoi omului, în forma manifestă a deplinătăţii.

 

Numai deplinul poate să dăruiască sinele ascuns, interior, cel care cu adevărat este! Identitatea adevărată, adică spirituală, a unui neam, este deplinul spiritual, care se transmite prin dăruire spirituală, nu prin învăţare exclusiv raţională, nu prin stocare exclusiv raţională, prin care se păstrează numai forma sa moartă, materială! Pe om îl susţine numai ceea ce-l depăşeşte pe el şi comunitatea sa, căci numai ce ne depăşeşte ne apără! Aşa arată, de altfel, şi imaginarul de baza al culturii omeneşti, care cuprinde toate semnele deplinătăţii: pomul, muntele, râul, pasărea, semnele verticalităţi, care arată că existenţa omului este susţinut exclusiv de verticalitate, care reprezintă legătură între cer şi pământ. Orice comunitate, cu identitate adevărată, reprezintă o legătură între Cer şi pământ!

 

Afisari: 1281
Autor: Nagy Attila (Puli)
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter