Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

O cercetare cu miză SF: INDICELE DE TRANSCENDENTĂ

Data publicarii: 17.01.2017 22:58:00

Indicele de transcendență sau valoarea nivelului spiritual, ca proiecție a unei stări mentale măsurabile

 

Nu trecuse multă vreme de când primisem hirotonirea și fusesem instalat ca preot paroh în mica mea localitate natală. Cei opt ani în care profesasem ingineria de sistem pe o platformă petrochimică, mă urmăreau însă, într-un mod straniu, pentru că, în orice abordare, în orice situație, chiar și în aspectele ce presupuneau exercitarea activității de cult, manifestam o irezistibilă dorință de a cuantifica aspecte din comportamentele umane, de a da măsură sub o formă sau alta, atitudinilor, efectelor acestora, de a identifica intenții, decizii, mentalități. Cu toate acestea, lumea măsurărilor pe care mi le doaream nu cunoștea încă unitățile de măsură.

 

            Cel mai derutant pentru mine a fost, atunci, să înțeleg comportamentul religios, sau ceea ce s-ar dori a fi numită, comportamental, relația pe care enoriașii mei o aveau cu biserica lor din sat, cu mine ca preot și duhovnic al lor. Derutant era să constat că unii oameni, care nu lipseau de la slujbele săptămânale, aveau mari probleme de relaționare cu vecinii lor, mulți dintre ei fiind clienți ai judecătoriei locale pentru pricini care, numite, pot stârni râsul: vreo găină migratoare sau pisică răpitoare, înjurături de mamă sau blesteme de nouă neamuri etc. Dimpotrivă, nu mică mi-a fost mirarea să constat, printre cei marginalizați de obște, printre cei ostracizați pentru cine știe ce întâmplare nefastă din viața lor, vreun om de o mare sensibilitate interioară, care, deși nu frecventa des biserica, avea în priviri o licărire pioasă când venea vorba despre cele sfinte, dând dovadă de un respect profund față de lăcașul de cult și toate ale bisericii. Să nu înțeleagă cineva că aceste tipologii defineau realitatea mea parohială. Nicidecum! Ele mi-au fost, însă, prilej de reflecție și au constituit motivația puternică pentru ceea ce aveam să fac mai tîrziu.

 

            „Agonia și extazul” modelului cognitiv fractal

           

          Timp de doi ani am efectuat o serie de cercetări în teoria sistemelor, axat cu precădere pe sistemele vii, reușind, prin 1998, să prezint la Conferința Națională de Cibernetică de la București, primul meu model cibernetic referitor la influențele pe sistemele vii. Au urmat apoi o serie de alte provocări, astfel încât, în primăvara lui 1999, după ce am prezentat un model cognitiv într-o abordare fractală, în cadrul Comisiei de Cibernetică a Academiei Române, am primit invitația pentru a deveni membru titular al acesteia. Perspectivele deschise de această distinsă comunitate științifică mi-au mărit însă exigențele cu propria-mi cercetare și, începând cu vara acelui an, am trecut la implementarea conceptelor mele.

            Cei care fac cercetare înțeleg prin câte momente de „agonie și extaz” poți să treci în drum spre ținta propusă. Ținta mea era un sistem capabil să implementeze modelul cognitiv fractal, cu scopul de a determina un profil psihologic obiectiv, fără chestionare tradiționale, fără întrebări și răspunsuri, toată această determinare fiind realizată rapid, în câteva minute, adică pur și simplu SF!

            După cinci ani de teste și nenumărate montaje abandonate, în vara lui 2004 a apărut și soluția greu de crezut: un echipament capabil să culeagă informație psiho-fiziologică de la nivelul palmelor, în doar 2 minute. Trei ani au durat numai testele de calibrare a scalelor, existând în lucru un număr de cinci variante de interfețe electronice care s-au îmbunătățit progresiv, una pe cealaltă. În tot acest timp am susținut o serie de referate științifice în cadrul Comisiei de Cibernetică a Academiei Române, în care am prezentat stadiul acestei cercetări și o mare parte din rezultatele ei.

 

            Dincolo de limitele realității

 

            În primăvara lui 2008 am fost invitat să susțin o prelegere în cadrul unei Sesiuni Științifice a Academiei Oamenilor de Știință din România. Locația: Dorna-Arini. În perspectiva unei asemenea șanse de a prezenta rezultatele cercetărilor mele în fața a peste 60 de academicieni, câți și-au anunțat participarea, mi-am făcut riguros temele, selectând datele prelevate în ultimii doi ani de la peste 1.800 de persoane și efectuând o analiză statistică, cu scopul de a evidenția, în diagrame și date, valabilitatea conceptului meu.  

          În timp ce procesam aceste date, mi-a atras atenția în special un indicator cognitiv care, spre deosebire de toți ceilalți, avea o variabilitate curioasă, ieșind din ”tipare”. Concret, acel indicator putea fi asociat de fiecare dată cu o predispoziție spre zona contemplației. Prima măsură pe care am luat-o a fost să aflu dacă acest indicator depinde de vârstă. Determinările, însă, vădeau manifestarea lui atît la persoanele tinere, cât și la cele în vârstă.

          A doua măsură a fost aceea de a analiza corelația cu nivelul de oboseală, însă nu exista nicăieri o asemenea legătură sistematică. Contrariat de această necunoscută, a cărei semnificație nu era de găsit în logica algoritmului fractal pe care-l implementasem, l-am sunat pe duhovnicul meu, despre care aveam toate indiciile că este ceea ce se poate numi fără greș, o persoană contemplativă. Fără să-i mărturisesc neapărat scopul, l-am rugat să accepte să-l măsor cu sistemul meu.

          Bănuiala mi s-a adeverit după ce am văzut rezultatele lui: valoarea acelui indicator, pe care reușisem să-l plasez pe o scală numerică, era de peste 10 ori mai mare decât valoarea determinată în mai multe rânduri, în propriile mele măsurători. I-am mulțumit că a acceptat să-l măsor și am plecat entuziasmat să continuu analiza datelor. Era un prim demers într-o direcție care deja se conturase, iar această probă putea fi numită revelația zilei. Pe drum, spre casă, mi-a venit ideea de a relaționa acest indice cu trei aspecte de vulnerabilitate caracterială care puteau fi determinate cu sistemul meu, anume: înclinația spre senzualitate, tendințele avare  și  aroganța.

          Bineînțeles că n-am rezistat tentației de a face această relaționare pentru toată baza mea de date. Pentru că intuiam ce anume poate reprezenta proiectiv indicatorul meu, asumându-mi toate riscurile, l-am denumit chiar atunci INDICE DE TRANSCENDENȚĂ, pe o scală de la 0 la 1.000.000 de unități IT. Rezultatele plasate în diagrame, arată astfel:

 

        

         Semnificația valorilor din această primă diagramă ar fi că vulnerabilitatea caracterială prin tendințe spre senzualitate cedează (atinge pragul de 100-valoarea normală) la aproximativ 3.000 de unități IT.

 

 

         O altă realitate este exprimată de cea de-a doua diagramă, anume faptul că tendințele avare intră în zona de normalitate pe la 10.000 de unități IT.

 

           

          În sfârșit, cea de-a treia diagramă vădește faptul că aroganța cedează la peste 270.000 unități IT, acesta explicând, dincolo de motivul căderii luciferiene, de ce anume urcușul către mântuire poate miza, în ultimă instanță, numai pe smerenie.

 

În sfârșit, tipologiile contemplative           

 

          În toți acești ani de experimentare găsisem de asemenea că orice persoană, atunci când ia contact cu realitatea, manifestă într-un fel propriu, anumite tendințe cognitive, anumite preferințe în a cunoaște și înțelege lucrurile. Unele persoane sunt senzoriale, altele intuitive, unele sunt emoționale, altele instinctuale etc. Curiozitatea de a afla cum relaționează această preferință cognitivă cu indicele IT a condus la o nouă sistematizare a tendinței contemplative în cunoaștere, astfel persoanele cu această disponibilitate cognitivă încadrându-se în două tipologii pentru un IT înalt, anume: contemplativii mistici - cei predispuși la introspecție profundă, respectiv contemplativii transcendentali - cei care meditează asupra aspectelor din afară, care depășesc ființa umană, rămânând dincolo de orice experiență posibilă. Am constatat însă și tipologii cognitive de tip contemplativ la valori reduse ale IT. Sunt persoanele care au capacitatea de a „desface firul în patru”, de a căuta sensuri și semnificații în alcătuirea profundă a lucrurilor, manifestînd prin aceasta un tip de contemplativitate criptică. În acest fel s-ar putea explica abilitățile cognitive speciale manifestate de către cercetătorii fizicii cuantice, care, rămânând ancorați în realitate, pot conceptualiza aspecte greu de reprezentat într-un limbaj comun și accesibil. 

 

Marea provocare                

 

          Începuse să-mi fie clar. Conștient că o asemenea asociere de termeni în mediul academic este extrem de riscantă, am decis totuși: aceasta era tematica pe care trebuia să o abordez în prelegerea mea la Dorna-Arini și, bineînțeles, am pregătit totul ca la carte, comunicându-mi titlul la secțiunea ”Filosofie, psihologie şi teologie”. 

            Poate că șansa mea a fost să aflu acolo, ca invitat special al A.O.Ș.R., un distins membru al Sfîntului Sinod, un părinte episcop al cărui nume îngăduiți-mi să nu-l dezvălui. Prezența sa acolo m-a determinat, din respect, ca la susținearea prelegerii mele să îmbrac reverenta, fapt ce mărea și mai mult contrastul între ceea ce auditoriul aștepta de la un fizician și ceea ce urma ca eu să prezint.

            După ce mi-am expus tema pregătită, cu argumentele experimentale, reacțiile au fost imediate: un distins academician, specializat în cercetare fundamentală în fizică, m-a interpelat direct și foarte exigent, contestând din capul locului orice posibilitate de măsură a unui asemenea parametru, atrăgându-mi atenția cu o severitate deloc justificată, că îmi depășesc limitele expertizei cu care mă legitimez în acea sesiune științifică de nivel academic. Pe de altă parte, părintele meu episcop ia cuvântul și mă dojenește blajin, zicând ceva despre faptul că nu putem măsura harul lui Dumnezeu!... Ideea sa mi s-a părut de o oportunitate excelentă. „Nu măsurăm harul lui Dumnezeu, preasfințite părinte, i-am răspuns, măsurăm efectele pe care nevoința personală și împreună lucrarea cu harul le lasă asupra ființei umane! Dacă toate acestea nu schimbă cu nimic psihofiziologia umană, atunci, noi, slujitorii Bisericii, se pare că am fi lipsiți de eficiență, din moment ce rezultatele misiunii noastre nu pot fi evaluate, chiar prin astfel de măsurători?! Am precizat mai devreme că sistemul și metoda mea determină o anumită stare mentală, deci o stare ce poate fi interceptată la nivel cortical. Este starea personală dobândită în relația cu axiologia morală pe care ne-o propovăduiește chiar Biserica.”

            Îmi amintesc faptul că regretata cercetătoare în științe biologice, Mărioara Godeanu, prezentă la expunerea mea, a fost de-a dreptul entuziasmată de ceea ce afirmasem acolo, luând cu multă generozitate, apărarea conceptului meu. Apoi a urmat declick-ul acela care te încarcă cu toată responsabilitatea pe umeri: i-am invitat, deopotrivă pe părintele episcop și pe distinsul academician, să accepte să-i măsor demonstrativ. Ceva îmi spunea că n-or să refuze o asemenea provocare. Iată rezultatele:

 

           

          Analizând datele, nu m-a mirat deloc faptul că părintele episcop manifesta o tendință contemplativă la un indice de 94700 de unități IT.  Este firesc, nu? Altceva m-a pus, însă pe gânduri, anume faptul că academicianul prezenta un indice atît de mic, încât deja eram tentat să reformatez scala, rezervând primul interval liber-cugetătorilor. Încă mă mai gândesc la asta...

            Demonstrația mea și-a atins scopul, însă reacția participanților a fost una copleșitoare: a trebuit să evaluez 64 de academicieni și să prelucrez apoi datele o noapte întreagă, pentru a le putea oferi, fiecăruia, rezultatele, a doua zi la plecare. Din respect!

 

Ouroboros           

         

           Povestea a continuat. A urmat o serie de noi determinări experimentale, prezentări la diferite manifestări științifice și chiar o licență în psihologie. În anul 2013 am primit un brevet de invenție. Sistemul de evaluare psihologică era patentat, însă paradigma nouă pe care o aducea în psihologie avea să stârnească o serie de opinii, una mai avizată decât alta: ”nu e validat! Ce fidelitate are? Pe ce populație e testat?” etc. Deși, începând cu anul 2014, desfășor o activitate pregătitoare omologării sistemului meu, le-aș răspunde tuturor acestor avizați, parafrazându-l pe Arhimede: dați-mi voi un instrument care să funcționeze pe același principiu, și vă voi demonstra validitatea și fidelitatea sistemului meu! E clar! Am intrat în paradoxul ouroboros!

            Ar mai fi multe de spus despre diferența enormă dintre chestionarul creion-hârtie și un instrument care preia obiectiv biodate și le conferă semnificații în zona emoțional-cognitivă. Validarea celui de-al doilea, cu primele, ar fi ca și cum ai dori să „calibrezi” lumina becului electric, în pâlpâitul lumânării... Dar să rămânem la indicele de transcendență care, așa cum am arătat, reflectă o stare mentală măsurabilă. El reprezintă valoric măsura fizică, obiectivă a efectului pe care îl induce asupra ființei umane starea spirituală dobândită prin asumarea unei axiologii morale, efect manifest în plan psihofiziologic. 

 

Afisari: 3036
Autor: Dr. Ing. Fiz. Dumitru Grigore - Preot psiholog
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Rusu Profira (Sep, Sun 10, 2017 / 13:39)
Extrem de interesant studiul dar exista o mare problema in parcurgerea lui. Fondul negru cu litere mici care par de culoare gri si nici macar alba, ingreuneaza citirea mesajului. Poate in viitor gasiti o alta solutie.
Va multumesc!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter