Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

SFÂNTUL ANDREI, Apostolul Lupilor

Data publicarii: 30.11.2013 11:19:00
Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. S-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor.  
 

Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susţine că acest nume -  Apostolul Lupilor - derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar şi de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peştera care i s-a oferit ca adăpost. 

 

Sfântul Andrei - ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul

 

Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dorinţa de a-L urmă pe Hristos se naşte în el, în momentul în care Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29). Însă, chemarea sa la apostolie se face mai târziu şi este relatată de Sfântul Evanghelist Matei : "Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: "Veniţi după Mine şi va voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El" (Matei 4, 18-20).

 

Când mai este Andrei menționat in Scriptura?

 

Scriptura îl descoperă pe Andrei la înmulţirea pâinilor şi a peştilor (Ioan 6, 8-9) şi după  învierea lui Lazăr când, împreună cu Filip, îi spune lui Hristos că nişte elini, veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, doresc să-L vadă (Ioan 12, 20 - 22).
Unde a vestit Sfântul Andrei învăţătură lui Hristos?

 

Chemarea la Apostolie a Sfantului Andrei

 

Unde a vestit Sfântul Andrei învățătura lui Hristos?

 

Potrivit tradiţiei, teologilor şi istoricilor,  Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirmă: "Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia". Calendarul gotic (sec. al IV-lea) şi Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) susţin şi ele ipoteza misiunii Sf. Andrei în Sciția. Tradiţia că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciți a fost reluată şi de scriitorii bisericeşti. De exemplu, călugărul Epifanie (sec. VIII), în "Viaţa Sfântului Apostol Andrei", afirmă că, între popoarele evanghelizate de el, se numărau şi sciţii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menţionează că Andrei "a predicat în Pont, Tracia şi Sciția". După un alt izvor, păstrat în acelaşi Sinaxar, Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos, sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul său Amplias, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8). Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţă că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în ţara noastră.

 

     

 

Există numeroase mărturii ale trecerii Apostolului Andrei pe meleagurile noastre: Peştera Sfântului Apostol Andrei (foto), lzvorul Sfântului Apostol Andrei, colinde şi cântece populare şi multe alte dovezi. După ani de zile în care Sfântul Andrei a propovăduit credinţa creştină, în cele din urmă a fost omorât de necredincioşi, fiind răstignit pe o cruce în formă literei X, numită de atunci „Crucea Sfântului Andrei”. 

   

"Andrei, Apostolul Lupilor"

 

Scriitorul şi publicistul Dumitru Manolache a făcut o sinteză a informaţiilor documentare şi a celor provenite din legendă, într-o carte remarcabilă intitulată "Andrei, Apostolul Lupilor" (Editura Dacică, 2008). "Fără a fi teolog, publicistul Dumitru Manolache a cercetat cu dragoste şi migală mărturiile sau argumentele scripturistice, patristice, istorice, arheologice, lingvistice, mitologice şi folclorice referitoare la Sfântul Andrei, Cel dintâi chemat, la misiunea lui evanghelizatoare la Gurile Dunării, unde strămoşii românilor, vechii daci (al căror nume etnic se tălmăceşte "lupii"), au primit creştinismul de timpuriu, în mod paşnic şi organic, pregătiţi tainic pentru această de henoteismul spiritualist al religiei lui Zalmoxis.


„Andrei, Apostolul lupilor este cea mai completă sinteză de până astăzi a tradiţiei globale privitoare la Sf. Andrei şi la originile apostolice ale creştinismului românesc, oferind reflecţiei teologice un vast material factologic, în parte inedit, într-o vreme în care conştiinţa românească are nevoie mai mult decât oricând de o recuperatio a propriilor temeiuri istorice şi religioase."
(Răzvan Codrescu)

 

 

„Un istoric al sudului Dunării, Jean-Francois Gassiaux, afirma, într-una din lucrările sale: "Când legendă şi religia se întâlnesc, istoria este aceea care dobândeşte sens". În cazul Sfântului Andrei, aportul etnografiei şi folclorului constituie argumentul care da sens istoriei, iar tradiţiile sunt o sursă inepuizabilă de informaţii.
 

Despre Sfântul Andrei, legendele spun că a fost trimis să propovăduiască pe "tărâmurile lupilor", fiind însoţit şi călăuzit, pe tot parcursul său înspre sanctuarele dacice, de către Marele Lup Alb.
 

Nu se cunoaşte cu certitudine în ce perioada a anului a ajuns Sfântul Andrei, pentru prima dată, în teritoriile de la Dunăre, dar înscrierea sărbătorii numelui său în calendar, în ultima zi a lunii noiembrie şi denumirea de "Undrea" a lunii următoare, sugerează ideea că acesta a intrat în Scythia Minor într-un început aspru de iarnă.
 

Dacă documentele istorice sunt sărace în privinţa acestui eveniment, în schimb tradiţia populară este formidabil de puternică. Poporul român a păstrat amintirea trecerii Sfântului Apostol Andrei în mai multe feluri, printre care se numără unele colinde, legende şi obiceiuri populare.


În anii '20, un avocat pe nume Jean Dinu culegea legende despre Sfântul Andrei, în satul Ion Corvin (jud. Constanţa), în apropierea căruia se afla peştera în care se spunea că a poposit apostolul. Legendă spune că Sfântul Apostol Andrei i-a creştinat pe urmaşii lui Zamolxe în cele nouă izvoare din vecinătatea peşterii. O baladă dobrogeană aminteşte că însuşi Decebal, urmaşul regelui Duras, ar fi venit la peştera Sfântului Andrei: "La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea,/ Şi descăleca?/ Venea Decebal,/ Călare pe-un cal,/ Sfinţii că-mi găsea,/ Cu ei că-mi vorbea,/ Dar nu se-nchina/ Nici cruce-şi făcea. / La schitul din tei, / Crucea lui Andrei,/ Traian că venea,/ La slujbă şedea,/ Slujba asculta, / Şi îngenunchea,/ şi nu se-nchina.../ Pe murg călărea,/ Şi calea-şi lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului...".


În puzderia de obiceiuri şi tradiţii, numele sfântului apare mai întotdeauna legat de cel al lupilor. Apostolul Andrei avea darul de a vindeca rănile multora, iar prin rugăciuni "lega gura lupilor", apărând oamenii şi vitele lor, astfel că toţi îl ţineau de sfânt şi de mare ocrotitor.

Dacii venerau Lupul, avându-l ca simbol pe steagul lor de luptă. Unele legende spun că Marele Lup Alb, considerat căpetenia lupilor, a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei.

 

Legenda mai povestește că, în vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fără răgaz pământurile Daciei pentru a-i ajută pe cei care aveau nevoie, transmiţând geto-dacilor că Marele Zeu veghea asupra lor. Fără a fi în vârstă, avea părul şi barba albe ca neaua iar credinţa, curajul şi dârzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni şi de Zalmoxis însuşi, ci şi de fiare. Zeul, dându-şi seama de valoarea slujitorului său, îl opreşte la el, în munţi, pentru a-l servi de aproape. Departe de oameni, preotul continuă să slujească cu aceeaşi determinare ca şi înainte. În scurt timp, fiarele Daciei au ajuns să asculte de el şi să-l considere conducătorul lor. Cel mai mult, îl îndrăgeau lupii, căci aceştia erau singurii fără conducător, numai foamea ţinându-i în haită.  

După un timp, Zalmoxis vorbeşte cu preotul său şi decide că a venit timpul ca acesta să-l slujească în alt chip, astfel îl transformă în animal. Însă nu în orice animal, ci în cea mai temută şi mai respectată fiară a Daciei, într-un Lup Alb, mare şi puternic, dându-i menirea să adune toţi lupii din codri pentru apărarea tărâmului. Astfel, de câte ori dacii erau în primejdie, lupii le veneau în ajutor. Era de ajuns doar să se audă urletul Marelui Lup Alb şi, de oriunde ar fi fost, lupii săreau să-i apere pe cei care le deveniseră fraţi. Lupul Alb, însă, era şi judecător, pedepsind laşii şi trădătorii.  

Într-o zi, Zeul îl cheamă din nou pe slujitorul său la el, de această dată pentru a-i da posibilitatea să aleagă, pentru ultima oară, dacă vrea să rămână lup sau să redevină om. Cu toată mâhnirea pe care o poartă în suflet, ştiind ce vremuri vor urma, decide să rămână alături de Zeul său, sperând ca astfel să slujească mai cu folos ţinutul şi poporul său.  

 
Cu toată vigilenţa geto-dacilor, a lupilor şi a Marelui Lup Alb, romanii reuşesc să se infiltreze în rândurile lor şi, în apropiere de marea invazie, sădesc în sufletele unor laşi sămanânța neîncrederii faţă de Marele Zeu. Astfel, unii daci încep să se teamă că Zeul nu le va fi alături în marea bătălie iar trădătorii, cuprinşi de frică, încep să omoare toţi lupii ce le ieşeau în cale, în speranţa că unul dintre aceştia va fi Marele Lup Alb, al cărui cap îl vor putea oferi romanilor, în schimbul vieţii lor. Lupii, câţi au mai scăpat, fug în inima munţilor, spre a nu mai reveni niciodată în ajutorul fraţilor ce-i trădaseră.
 

Lupul Alb şi Zalmoxis se retrag în Muntele Sacru, de unde vor privi cu durere în inimi cum geto-dacii vor fi înfrânţi de romani din cauza trădării.   

"În codri bătrâni, sub boltă înstelată, în bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima pură pot auzi şi acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pământul, frunzele şi cerul îl cunosc prea bine. Voi îl auziţi ?" (Felix Crainicu, Cristi Ioniţă - Legendele dacilor liberi)”.

(Dumitru Manolache - "Andrei, Apostolul Lupilor", Editura Dacică, 2008)

Afisari: 4421
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter