Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Sindicatul preotilor: o necesitate internă, sau o influentă externă, anti-ortodoxă?

Data publicarii: 26.01.2017 19:49:00

Ideea unui sindicat preoţesc poate să sune deplasat, însă în încărcătura de semnificaţii a acestei sintagme oricine poate intui dezastrul moral instituit de-o vreme încoace în B.O.R., astfel încât, mult contestata iniţiativă a preoţilor olteni vine acum ca un necesar şi mult aşteptat spirit de normalitate, nicidecum ca o năstruşnică incompatibilitate cu sutana preoţească. 

 

Într-un timp năuc în care, în Biserica noastră, asistăm consternaţi la un fel de competiţie medievală pe tema: care are şi care strânge mai mult, (avere lumească bineînţeles), compeţiţie angajată însă de către mai marii turmei cuvântătoare cu toate mijloacele oferite de tehnica modernă (limuzine de lux, vile, hoteluri, domenii în ţară şi în străinătate, conturi pe aici şi pe aiurea, posturi de radio şi televiziune, etc.), pe cine mai poate să mire că nişte oameni, reuniţi de aceleaşi păsuri, îşi permit să facă uz de lege şi de prevederile constituţionale pentru a-şi apăra drepturile?

 

De-a dreptul ridicolă mi s-a părut intervenţia unui personaj, care dealtfel nu semnează, din 29.05.2008, dar care afirmă tâmp: “Dacă preotul este slujitorul Domnului, împotriva cui va face grevă, împotriva lui Dumnezeu?” 

 

Se înţelege că omul habar nu are despre ce vorbeşte. De pildă, nu are habar că un preot ortodox este numit pe funcţie cu o patalama care-l instituie gestionar de bunuri, şi care rasfrânge asupră-i responsabilităţi administrative faţă de episcopia care l-a pricopsit cu aşa ceva, dar şi faţă de legile fiscale ale ţării! Cu alte cuvinte, răspunde ca orice funcţionar public de o gestiune şi dă socoteală pentru ea atât forului ecleziastic, dar mai ales Statului român. Desigur, dacă omitem acest mic aspect, preotul rămâne slujitor al Domnului. Ei, se-nţelege că grevă nu poţi face decât împotriva ticăloşiei oamenilor, şi asta când cei care îţi cer socoteală te iau de prost!

 

Ce poate să mă mire însă la articolul cu pricina este vigilenţa exagerată a unor personalităţi de notorietate ale Bisericii, care atrag atenția „asupra unor influențe externe, negative, anti-ortodoxe, și indeamnă la păstrarea unității în Biserică.” Mă întreb, oare aceşti oameni îngrijoraţi chiar n-au habar despre viaţa unui simplu preot de la ţară? N-au habar despre umilinţa şi precaritatea în care vieţuiesc majoritatea preoţilor de mir din ţara asta, sau văd numai popi pricopsiţi, aşa cum sugera înciudat octogenarul (şi semicentenarul prin Patriarhia Romană), C. Pârvu, zicând într-o seară, la un post tv despre asta: “Hai că n-am văzut până acum preot muritor de foame”! Da, încă n-a văzut, pentru că ştie cu precizie în ce mecanism diabolic de autocompromitere intră preotul atunci când este instalat între parohienii săi de la care va trebui să-şi cerşească salariul! Ştie foarte bine că mulţi preoţi, neavând din ce să trăiască decent, fac taximetrie, dacă nu muncesc la câmp pe brânci ca acum o sută de ani! Ştie bine că, din slăbiciune omenească, alţii au devenit mici zapcii în propriile parohii, de fapt încasatori pentru sfânta episcopie…

 

Interesantă găselniţa asta cu “influențele externe, negative, anti-ortodoxe”! Deci cum ridică cineva glăsciorul, gata! Forţele antiortodoxe colcăie! Absolut penibil, domnilor! Sau prea cuvioşilor, sau cum doriţi… Aţi rămas într-un reflex dezolant, care califică deja, ontologic, neimplicarea domniilor voastre în identificarea şi înlăturarea acestor anormalităţi administrative din B.O.R. Priviţi cu atenție! Aceşti oameni cer doar drepturi administrative şi de reprezentare! Ei cer să se revină la comuniune în Biserica în care, cel puţin de 18 ani, se consolidează un spirit absolut dictatorial! Ei vor să iasă din umilinţa privării de dialog cu mai marii lor, vor să se promoveze pe criterii juste, nu pe pile! Vor să înlăture corupţia care devorează ca un cancer viaţa Bisericii! Vor lucruri normale, în vremuri anormale! Nu cer nimic antiortodox! Dimpotrivă, cheamă la responsabilitate ierarhii contaminaţi cu duhuri străine de ortodoxie!

 

Luaţi deci seama la asta! Ascultaţi-i, ca să-i puteţi înţelege. Nu puneţi anatema pe ei fără discernământ! Forţele, adevăratele forţe antiortodoxe și-au făcut deja de cap în Biserică, unde unii ierarhi s-au îmbogăţit peste măsură, unde, din raţiuni străine, s-au înmulţit facultăţile de teologie în detrimentul total al calităţii pregătirii teologice, cu acces liber (contra-cost) al unor neaveniţi în cler, neaveniţi care, desigur, au putut să-şi cumpere pe bani buni şi parohii pe măsura aranjamentului!

 

ACESTEA toate sunt manifestări antiortodoxe, domnilor, nu un sindicat constituit la vreme ca să se mai poată stăvili câte ceva din apucăturile de logofeţi întârziaţi în istorie pe care le identificăm la unii dintre ierarhii noştri! “Lupta de clasă” despre care pomenea un distins mitropolit (acum trecut la cele veșnice) trebuia intuită atunci când, aflat în sedinţă de Sinod şi ştiind ce diferenţe flagrante sunt între preoţii de la oraş şi majoritatea preoţilor de la ţară, n-a  luat nicio măsură! Atunci când a fost de accord cu desființarea (prin diluare) a adevăratului învăţământ teologic ortodox de la noi prin înfiinţarea unor facultăţi (de teologie) penibile pe teritoriul ortodoxiei noastre. Atunci când a votat excepţiile din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea B.O.R., excepţii care dau puteri exagerate episcopului în raport cu preotul de mir, atunci când a girat prin vot ca episcopul, şi nu preoţii, să-şi aleagă protoiereul (de fapt întreaga camarilă), împotriva celor mai elementare norme de comuniune ş.a.m.d.   

Să nu uite înalt prea-sfințiții ierarhi că, dacă “Sindicatele sunt forme de organizare propuse de forțe străine de duhul Bisericii”, majoritatea sindicaliştilor din ale căror contribuţii legale își însuşesc onorabilele salarii, prin grija Statului român, sunt şi fii ai Bisericii! Deci nu mai deturnaţi sensuri şi nu mai rătăciţi minţile bieţilor oameni! Ştim, ierarhia are nevoie de supuşi. Ea a pierdut însă sensul supunerii în Duh şi Adevar. A rămas doar cu rihtusul unei stapâniri cu orice preţ, unde jertfelnicia şi exemplul personal (măcar în votul monahal al sărăciei de bună voie) nici nu pot intra în discuţie. Pledoaria pentru imaginea unui preot de acum 100 de ani este absolut penibilă! Vă deplasaţi în limuzine, locuiţi în palate, aveţi slugi cu sau fără simbrie şi doriţi cu orice preţ ca preotul de ţară, (citez viziunea unui călugăr din articolul amintit): “să facă la miezul nopții un sfânt maslu, când credinciosul este liber și poate să vină acolo.” 

Este clar! Oamenii ăştia habar n-au în ce ţară trăiesc!… 

 

În sfârşit, la fel de jalnică şi penibilă mi se pare şi luarea de poziţie în comunicatul ASCOR Craiova privind înfiinţarea sindicatului preoţilor „Păstorul cel Bun”. Total pe dinafara problemei, tinerii ASCOR craioveni îi trag sus şi tare cu „ecleziologia”, cu „înflorirea duhovnicească”, cu „arhipăstorii noștri și cei carora le suntem fii duhovnicești”, cu „duhul filocalic”, cu recursul la mădularul care nu poate face grevă, etc., în aşa fel încât te cruceşti cât de departe de realitate sunt bieţii copii, sau până unde poate să ajungă manipularea din bună credinţă!

 

Este clar că s-a umplut undeva paharul! Este vremea ca glasul preoţilor să fie ascultat de către ierarhia ortodoxă de la noi, nu cu superioritate arogantă, ci cu preocupare pentru aşezarea în matcă a lucrurilor. Este vremea ca ierarhia ortodoxă română să înveţe să acţioneze pe cauze, nicidecum pe efecte, dacă şi-a înţeles bine menirea, fără să instige împotriva iniţiatorilor acestui for sindical, pe unii creduli care pot admite că vor rămâne cu morţii neîngropaţi sau copiii nebotezaţi, dacă preoţii fac grevă… Toţi ştim că aceasta nu se va întâmpla nicăieri pe teritoriul ortodox, iar acest mijloc de intoxicare rămâne cel mai de jos instrument de manipulare asupra unui popor şi aşa obosit de hârjoana politică. Şi asta nu face deloc cinste ierarhilor ortodocşi.

17 mai 2011 

 

[din volumul de eseuri „AȚI ÎNFRÂNT!”,  de Alexandru Mihail Cernat, 2014]

Titlul original: „Cine se miră?”

 

Afisari: 1039
Autor: ALEXANDRU MIHAI CERNAT - teolog, psiho-sociolog
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter