Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

TIPOLOGII BISERICESTI. Usierul tămâielnic

Data publicarii: 03.06.2017 10:54:00

E tipul de catâr căruia îi face o deosebită plăcere să stea pe la uși. Are o răbdare de moluscă. E perspicace! Nu încurcă niciodată ușile, rolurile, titlurile preopinenților, ierarhia intereselor proprii. Îi place să aștepte, uneori poate prea mult, poate fără rost, așa, doar ca să se afle în treabă. Se mângâie cu gândul că niciodată, când ești în fața unei uși nu e lucru în zadar.

 

Mai trece unul, mai vine altul, iar el rămâne aceeași persoană vizibilă despre care vreunul dintre oficiali, vreodată, ar avea să-l întrebe pe altul: „Îl cunoști pe băiatul acela?! Îl văd destul de des pe-aici!”

 

Ușierul are totuși un rost. El ține tonusul ridicat tuturor celorlalți așteptători la rând. Vorbește neapărat frumos despre persoana al cărui nume stă scris pe ușă. Îl laudă, îl vopsește cu deosebite calități imaginare. Spune ce a văzut și auzit despre el cu răvășitoare uimire.

 

E omul obișnuit să împăneze totul cu mirări – poveștile lui sună credibil, au logică, se leagă. Vorbește despre lucrurile frumoase pe care și le imaginează cu amplitudine, făcând cu mâinile rotocoale largi, cu timbrul suficient cambrat, tonul penetrant, sesizabil de dincolo de capitonajul ușii.

 

Toate interpretările lui încep așa: „Cutare? (și aici urmează titlul întreg rostit cu răbdare sfielnică), Cutare – un om deosebit, deosebit, deosebit!” Spune asta apăsat, convingător, cu un crescendo rupt în trepte, sacadat. Capul întreg, garnisit cu ochi licăricioși, dublează spusele la fiecare reiterare, glisând cu bărbia dinspre umăr spre în sus, de parcă ar da cu coasa din bălării spre cer.

 

Cei din jur îl studiază mirați, neîncrezători. Într-o lume plină de bârfitori, ușierul de felul acesta iese în decor, se pune în evidență. El știe ce are de cerut consilierului sau ierarhului pe care îl așteaptă.

 

Întâlnirea de dincolo de momentul când se va fi eliberat din fața ușii intrând, este una plină de măguleli, de cuțulării, un fel de dat din coadă pândelnic cu ochii la cocoloșul de mămăligă din mâna stăpânului.

De un asemenea ușier e bine să te ferești. Dacă nu-i dai ce-ți cere, în momentul doi te va vinde!

 

(Fragment din volumul de eseuri „pastorale” De veghe în lanul de neghină,  de Ioan Teodor Basarab)

 

 

Afisari: 929
Autor: Ioan Teodor Basarab - teolog
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter